Supermarketurile îşi bat joc de micii producători

Mulţi producători din Moldova se plâng că statul nu numai că nu le oferă mare sprijin, dar le pune şi beţe în roate, birocraţia fiind prima pe lista nemulţumirilor * dacă mai adaugi şi probleme la desfacere, descurajarea este garantată * nici supermarketurile nu sunt prietenoase, preţurile oferite pentru marfă fiind foarte mici

Andreea Ciobanu a înfiinţat, în urmă cu cinci ani, o plantaţie de zmeură şi mure în judeţul Vaslui, pe Coasta Neagului, la Negreşti. A muncit, a investit, a dorit să-şi dezvolte afacerea, a dat piept cu multe greutăţi. „Să fiu producător în România este, pentru mine, ca și cum te-ai afla pe o scară: când cobori, când urci, uneori mai și amețești și nu din cauza muncii, ci din cauza hârtiilor! Nimic nu este concret, nu ai legi după care să-ți faci un plan de afaceri măcar pentru trei ani, după care să te orientezi în viitor. Să fiu producător în Moldova, aici pe Coasta Neagului, unde avem așezată plantația de zmeur și mur, e o plăcere: avem aer curat, soluri fertile, lipsite de erbicide, ape neplouate, toate acestea fiind elementele cheie pentru o cultură sănătoasă. Uite aşa părţile mai puţin frumoase alternează cu cele bune și capeţi puterea de a merge mai departe!”, a spus Andreea Ciobanu.
O afacere de familie

Împreună cu soţul ei a plecat la drum acum 5 ani, cu mult optimism, când au plantat primele plante de zmeur și mur pe câțiva ari, ajungând în prezent la 2.35 hectare. Zmeurișul Coasta Neagului este o mică afacere de familie care se ocupă de cultivarea arbuștilor fructiferi, a zmeurei și a murelor, dar și de prepararea de produse derivate cum ar fi dulcețuri, siropuri, gemuri și alte bunătăți, printre care și produse atestate tradițional de către Ministerul Agriculturii. „Ideea pe care am fondat această afacere a fost ca noi să producem materia primă, să livrăm fruct proaspăt, să preparăm bunătăți de casă tradiționale și să vindem direct clientului fără verigi intermediare ca să fie lanțul scurt pentru produse sănătoase și la un preț corect. Am încercat să pătrundem în supermarketuri cu produsele noastre, însă condițiile impuse și prețul oferit (3,8 lei/caserola de 500 de grame fructe – n.r.) ne-au determinat să renunțăm la colaborarea cu ei”, a continuat vasluianca. Ea susţine că, în ceea ce privește supermarketurile și marile lanțuri de magazine, negocierea se transformă în monolog prin care îți sunt aduse la cunoștință condițiile obligatorii de îndeplinit cum ar fi: ambalaj și etichetare, cantitate minimă de aprovizionare și prețul maximal pe care ți-l poate oferi indiferent de ce calitate poți să-i oferi sau în ce regim sunt crescute acele plante (fără pesticide, erbicide etc). „În cazul nostru, fructele de pădure au un grad foarte mare de perisabilitate și trebuie imediat livrate după recoltare. Supermarketurile au câteva centre în ţară pentru aprovizionare și eu, ca producător, ar trebui să parcurg sute de kilometri, timp în care foarte bine aş putea livra local cantități mai mici și mai des totul ca fructele să fie proaspete, să se elimine astfel din perisabilităţi, care sunt principalul factor ce influențează prețul scăzut de achiziție oferit de supermarket. O mură sau o zmeură naturală, nechimizată și care nu este stropită cu tot felul de soluții pentru rezistenţă în condiții de temperatura optimă de 2-4 grade, cu ventilație, nu rezistă mai mult de 3 zile. Vă puneți un semn de întrebare legat de fructele care vin din Spania sau Italia și stau pe rafturile frigorifice de vreo 6-7 zile?”, a atras atenţia Andreea Ciobanu.

Lipsurile legislaţiei

Ea a făcut referire şi asupra legislaţiei, mai exact asupra unor lipsuri. Andreea Ciobanu susţine că nu există o legislație care să diferențieze, din punct de vedere al subvențiilor acordate de stat, o cultura de arbuști fructiferi și o cultură de cereale sau pășune. Investiția și cheltuielile de întreținere dintre aceste culturi sunt total diferite. Veniturile și taxele sunt și ele diferite. „Fie că ești fermier activ, adică vinzi și fiscalizezi din producție, sau că ești inactiv, produci doar pentru consum propriu, primești aceeași subvenție de stat. Dacă s-ar face o astfel de diferență, am putea ca din valoare subvenției să acoperim o parte din cheltuieli și poate aşa ne-am permite să ne aliniem oarecum la prețul oferit de supermarketuri”, a spus producătorul. Ca o măsură de ajutorare, s-ar putea limita importurile pe perioada de recoltare a fiecărei culturi fie că vorbim de legume sau fructe în aşa fel încât producătorii autohtoni să-și poată valorifica marfa și în supermarket. „Noi avem nevoie de educație, în primul rând, în ceea ce privește consumul alimentelor sănătoase, locale. Ce mă bucură tare mult este faptul că se văd progrese în ultimii ani în ceea ce privește atenția cu care unii consumatori aleg sursa principală de hrană”, a conchis Andreea Ciobanu.

Maura ANGHEL