Un elev din doi este victima bullyingului

 În România, fenomenul de bullying are proporții nemaiîntâlnite. Un elev din doi este victima actelor de amenințare, de umilire sau de violență fizică, iar 4 copii din 5 asistă la situații de bullying. Fenomenul este întâlnit în toate școlile. Din păcate, măsurile de combatere în școli sunt foarte puține

Conform datelor oficiale, în sistemul de educație a fost înregistrată o creștere cu aproape o treime a situațiilor de bullying sesizate, în anul școlar 2021-2022, prin comparație cu anul școlar anterior (10.971 de situații de bullying constatate, față de 7.715). În realitate însă, fenomenul este mult mai grav. O analiza recentă a Organizației Salvați Copiii arată că bullying-ul în școală ori în clasă și perpetuarea lui în mediul online afectează emoțional, an de an, sute de mii de elevi care devin victime ale situațiilor de violență fizică și de amenințare sau ale mesajelor umilitoare transmise online (49%), asistă în calitate de martori (82%) sau recunosc că au comis ei înșiși astfel de fapte (27%).

Profilul agresorului

Faptele de bullying se petrec pe fondul lipsei de interes din partea sistemului de educație de a elabora o strategie și un plan de acțiune de prevenire și combatere a bullying-ului și cyberbullying-ului, pornind de la reglementările legale în vigoare privind acest fenomen aflat într-o progresie îngrijorătoare. „Este un proces generat de faptul că există un agresor, victima și cei care asistă impasibil la astfel de situații. Agresorul are așteptări de la victimă, care trebuie să-i îndeplinească anumite cerințe și este încurajat fie de persoana rănită, fie de nepăsarea celor din jur. Victima îl recompensează pe agresor prin faptul că arată semne de intimidare - se retrage, plânge, iar uneori caută suportul celor care asistă”, a spus psihoterapeutul Mirela Dracinschi. Agresorul are un anumit profil – îi place să creeze durere, nu-și poate stăpâni emoțiile, are o problemă cu dominarea sau controlul celorlalți și are reacții ostile chiar atunci când nu se întâmplă nimic.

„Bullyingul este de când lumea și pământul, doar că nu se chema așa. Și, de multe ori, era încadrat în normalitate. De câte ori nu am auzit și noi replici de genul lasă, mamă, că așa-i între copii, Ei, dacă ești prost, așa-ți trebuie, Decât să vii bătut, mai bine bate-i tu, așa te călești pentru viață?. Noi puneam capul în pământ, ne adaptam cum puteam și răzbăteam. Sau nu. Adultul de azi este - într-o formă mai stilată - obedientul, războinicul, vedeta, măscăriciul, împăciuitorul sau invizibilul clasei”, a completat și ieșanca Iuliana Șoșu, mama a doi copii școlari.

Bullyingul există în toate școlile, dar măsurile se lasă așteptate 

 Considerând că grupurile de acțiune anti-bullying reprezintă cea mai bună cale de limitare a fenomenului de violență dintre elevi în spațiile școlare, Organizația Salvați Copiii solicită Ministerului Educației o evaluare a stadiului implementării Normelor metodologice privind constituirea acestor grupuri și elaborarea unei strategii naționale de respectare întocmai a dispozițiilor legale. Mai exact, în fiecare școală ar trebui înființat un grup de acțiune anti-bullying din care vor face parte directorul unității de învățământ, profesorul consilier școlar, trei cadre didactice formate în problematica violenței, inclusiv a violenței psihologice-bullying, doi sau mai mulți reprezentanți ai elevilor și reprezentanți ai părinților. Rolul acestui grup este de a preveni, de a identifica și soluționa situații de bullying între elevi, prin acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice. Din păcate, măsurile sunt mai mult teoretice. „La noi în școală a venit o asociație, ne-a vorbit și a plecat. În urmă, a rămas tot ce știam noi - elevii-problemă și-au făcut de cap. Mereu este bullying în școală”, ne-a spus Clara, o copilă din clasa a V-a la o școală din Iași.  În școlile în care există grup de acțiune anti-bullying și este funcțional, se observă o îmbunătățire a climatului educațional, care se traduce într-o mai bună colaborare a cadrelor didactice cu părinții, astfel elevii primesc același mesaj la școală și acasă. Se simt sprijiniți pentru a deveni mai toleranți și se îndreaptă cu mai mare încredere către adulți atunci când întâmpină situații dificile. „La noi în clasă a fost o fetiță care făcea tot felul de lucruri urâte. La început am vrut să ne răsbunăm, dar până la urmă i-am spus doamnei, care i-a scăzut nota la purtare și a vorbit și cu directorul. S-a mai liniștit”, am aflat și de la Larisa, o altă fetiță, elevă în clasa a III-a la o altă unitate de învățământ din Iași.

Un copil cu o stimă de sine ridicată nu are cum să devină victimă sau agresor. Sau, dacă o face, nu se va regăsi acolo pentru mult timp. Ca părinte, prioritară ar trebui să fie integritatea psihică, morală și fizică a copilului. Este evident că niciun adult nu va fi mereu alături de el pentru a-l apăra, dar îi poate oferi toate instrumentele cu care să facă față cu bine acestor provocări. La fel de importantă este și misiunea cadrelor didactice, care ar trebui să fie mult mai ferme în fața unor cazuri atât de grave.

Maura ANGHEL