Viaţa dulce-amară de tânăr pensionar
Dimensiune font:
Pensionar la 50 de ani, chiar şi mai puţin, de regulă cu un venit binişor peste medie. Caracteristic militarilor ori poliţiştilor în retragere. Mulţi îi invidiază, iar când e să-i aducă în discuţie, se simte invidia. Pentru că oamenii obişnuiţi, civilii, trebuie să stea în câmpul muncii până la 65 de ani. Deseori pe salariul minim pe economie. Dar viaţa junilor pensionari nu-i chiar dulce. Are şi destul amar în ea.
Mai pot sta, la cerere, încă 5 ani. Dar nimeni nu riscă aşa ceva, de teama schimbării legislaţiei, a condiţiilor ori a modului de calcul al pensiei. Ce-i în mână, nu-i minciună, mai ales că-i vorba de un venit cert şi mai mult decât consistent.
Însă, foarte puţin aleg să stea acasă, gândind la vremea când îşi vor plimba nepoţeii prin parc. Cu spiritul de acţiune pătruns adânc în vene după anii cât au fost în activitate, aceştia n-au stare şi preferă să-şi găsească un job. Dacă se poate, foarte bine plătit.
Unii, mai norocoşi, reuşesc să se reangajeze în sistem, de regulă la Poliţia Locală. Alţii se mulţumesc cu statutul de colaborator extern, atunci când e posibil aşa ceva. Sunt şi din cei care intră în diverse afaceri, dar cei mai mulţi optează pentru slujbe prozaice. Dar mai sunt şi alte motive, care de care mai divers, care-i mână la muncă.
„Când am luat creditul ca să-mi ridic casa, n-am socotit foarte bine. Cheltuielile au fost mai mari, iar după ce-am ieşit la pensie, deşi asta nu-i deloc mică, 3.500 de lei, nu-mi ajunge. Îmi trebuie şi un serviciu, ca să pot plăti ratele, să termin construcţia şi să duc un trai civilizat”, spune un fost ofiţer MAI. Are deja 6 ani de când a trecut în rezervă, iar în tot acest răstimp a schimbat ceva locuri de muncă. Administrator la o societate, şeful pazei la alta, apoi curier, ba chiar mecanic auto aproape un an. Ar mai fi rămas în sistem, că se simte în deplină putere, dar n-a vrut să rişte încă nişte în serviciu, apoi o pensie mai mică. La cum se schimbă legislaţia la noi, un asemenea scenariu e foarte posibil.
Ajuns la 66 de ani, un domn colonel, rezervist MapN, spune că acasă n-are stare. Se învârte de colo-colo şi se enervează. Aşa că s-a întors la oaste, dar numai pe post de colaborator extern. „Nu-i deloc acelaşi lucru, am senzaţia cu nu mai impun acelaşi respect!”.
Pentru domnul Nicu, fost ceva şef pe la IPJ, primul an de pensie a fost teribil de greu. Abia atunci şi-a dat seama cât stress acumulase. Coşmaruri aproape noapte de noapte, cu delincvenţi atacându-l pe la spate cu cuţitele. Ziua, obosea stând, se simţea mai epuiza ca niciodată. Dar a trecut şi episodul ăsta. La sfatul unui prieten, s-a angajat ca operator de calculator. Acum se bucură de viaţă şi de un portofel ceva mai plin.
În fine, dacă stai la vorbe, oricare din categoria asta îţi spune o poveste dulce-amară. Toţi privesc în urmă cu multă nostalgie şi spun că, pe de o parte, şi-ar fi dorit să rămână. Au trebuit să tragă pe dreapta la o vârstă la care se apropiaseră de maximul competenţei profesionale. Societatea chiar ar avea mare nevoie de ei în activitate.
„Până la 30 de ani, înveţi. Până la 40, înveţi să aplici ce-ai învăţat. Apoi, ştii să aplici. De la 50 de ani, poţi să-i înveţi pe alţii!”, sintetizează un alt fost ofiţer de rang înalt starea de fapt. Marcel FLUERARU
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau