10 explicații pentru atacul furibund al autorităților ruse la Custodele Coroanei Române

 În seara zilei de 22 noiembrie, când mass-media și societatea românească erau deja în stand-by pentru turul doi al alegerilor prezidențiale, Ambasada Federației Ruse la București a lansat un atac virulent la adresa MS Margareta, Custodele Coroanei Române și șefa Casei Regale a României. Mesajul autorităților ruse, postat pe pagina de Facebook a ambasadei, și intitulat „Despre fobiile istorice și geopolitice ale Custodelui tronului românesc”, cu destinația „comentariu pentru presă” era o replică extinsă la adresa declarațiilor Custodelui.

Cu o zi înainte, pe 21 noiembrie, în cel mai important eveniment anual al casei regale și al dinastiei autohtone dedicat politicii externe – Seara Corpului Diplomatic acreditat la București – (După o întrerupere de cinci decenii, Regele Mihai I a reluat tradiția Serilor Regale anuale ale Corpului Diplomatic în decembrie 1997, la București. Majestatea Sa Custodele Coroanei a găzduit personal aceste evenimente, neîntrerupt, începând din anul 2009) la care sunt invitați toți ambasadorii și consulii diplomatici ai statelor care au reprezentanțe diplomatice în România, MS Margareta spunea: “În urmă cu câteva luni, România și-a unit mâinile cu Polonia și Statele Baltice la 80 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, un odios tratat semnat de dictaturile ucigașe ale secolului al XX-lea. De asemenea, susținem cu toată inima eforturile actuale ale NATO de a stimula apărarea aliaților noștri baltici; securitatea lor rămâne securitatea noastră. Salut și contribuțiile aliaților noștri în apărarea României. Dar mă întreb doar dacă facem destul, având în vedere problemele cu care ne confruntăm în Ucraina și în jurul Mării Negre.(…) Permiteți-mi să vă reamintesc: toate atacurile Rusiei asupra securității noastre, de la atacul asupra Georgiei din 2008 până la atacul asupra Ucrainei din 2014 și intervenția militară rusă în Orientul Mijlociu în 2015 s-au întâmplat în partea noastră a lumii, în jurul a ceea ce obișnuia să fie numit „flancul sudic” al NATO. Am sporit bugetele noastre de apărare și vom continua în acest sens. Dar cu toții ar trebui să rămânem fideli principiului nostru cardinal, potrivit căruia securitatea europeană este indivizibilă; aceasta este lecția pe care am învățat-o din ororile secolului trecut”.

Reacția Federației Ruse a fost dură, cu numeroase epitete care ies din decorul uzanței limbajului diplomatic, fiind un atac nu doar la adresa Custodelui Coroanei, ci la ceea ce mesajul Casei Regale spunea în subsidiar. Ambasada rusă s-a oprit la acțiunile amintite de Custode, dar a reluat și numeroase mesaje legate de implicarea NATO, UE, SUA („țipătul războinic al „șoimilor”, pe care eram obișnuiți să-l auzim de la Washington sau de la sediul NATO de la Bruxelles”) în acțiunile politice din Orientul Mijlociu, Ucraina și Georgia, bazinul Mării Negre. Autoritățile ruse au transmis, printre altele, că mesajele Custodelui au la bază narațiunile oficiale ale NATO și USA și „fake-news„-uri: „Cu regret suntem nevoiți să constatăm că toate acestea se bazează pe fake news-urile deja menționate, pe care propaganda NATO le infiltrează zilnic în mintea oamenilor de rând și este dispusă deja să le prezinte drept un adevăr și fapte istorice aproape incontestabile.”

Referindu-ne la explicații istorice, prezente și viitoare, putem evalua reacția Federației Ruse prin reprezentanța diplomatică de la București la adresa mesajului Custodelui Coroanei, astfel:

1. E cel mai important mesaj și cea mai directă poziționare a Casei Regale din ultima vreme în raport cu politica Federației Ruse. Formulele Custodelui Coroanei – „securitatea lor rămâne securitatea noastră” / „Salut și contribuțiile aliaților noștri în apărarea României” / „securitatea europeană este indivizibilă” sunt edificatorii pentru viziunea Casei Regale în materie de politică externă. Ea consfințește în același timp o dezavuare generalizată profundă în societatea românească a acțiunilor Federației Ruse care se acutizează pe măsură ce România face pași spre dezvoltarea democrației și a consolidării rolului ei în UE și NATO. Deși ar putea părea o reluare a disputei din anii 90 privind teme tradiționale, nu e așa. Ofensiva rusă din Europa de Est, schimbările geopolitice din Europa, America de Nord, Orientul Mijlociu, marile teme ale politicii internaționale nu pot păstra status quo-ul mesajelor diplomatice. Întărirea poziționării României ca aliat fundamental SUA, UE, NATO, reclamă inclusiv un rol de pivot geopolitic activ în bazinul Mării Negre și Europa de Est, ceea ce Custodele Coroanei a și punctat.
2. România își singularizează și prin intermediul vocii Custodelui Coroanei în Europa de Est o poziție de bastion al democrației și al politicii externe total opuse celei a Federației Ruse. În raport cu Ungaria, Bulgaria, Serbia, România pune un fanion important al poziționării sale geostrategice într-o mare de iliberalism, confuzie și politică oscilantă față de Federația Rusă.
3. Nu poate fi exclus contextul politic de la București, unde cei apropiați de Ambasada Rusă au pierdut în ultimele șase luni toată puterea politică și decizională. Pierderea categorică a alegerilor europene, schimbarea guvernului de stânga printr-o moțiune de cenzură, pierderea alegerilor prezidențiale, o nouă majoritate parlamentară și o perspectivă sumbra a stângii naționaliste pentru următorii 5-10 ani face ca autoritățile ruse să devină și mai agresive și mai directe. Atacul la adresa Custodelui Coroanei întărește această polarizare a opțiunilor.
4. Mesajul Custodelui Coroanei continuă cele mai importante revendicări ale Regelui Mihai în raport cu faptele istorice și Rusia, astfel încât e vorba inclusiv despre ultimii 70 de ani de istorie: demantelarea urmărilor pactului Ribbentrop-Molotov, îndemnarea la recunoașterea acestuia ca având consecințe în prezent (existența graniței fizice cu teritoriul din stâng Prutului și teritoriile din Bucovina de Nord) dar mai ales natura abdicării forțate de la 30 decembrie 1947 care s-a produs prin intervenția Rusiei, împreună cu comuniștii locali și cu ajutorul celor peste un milion de soldați ai Armatei Roșii stabilizați până în 1958. Casa Regală vede în mutațiile din anii 1945-1947 sursa primordială a abolirii monarhiei, alungarea familiei regale, a instaurării comunismului și a scoaterii României din Europa pentru jumătate de secol.
5. Custodele Coroanei a spus ceea ce mulți actori și instituții de prim rang ai establishment-ului românesc nu au spus (așa cum fac autoritățile din Statele Baltice sau Polonia) din diferite rațiuni (teamă, comoditate, nepricepere, constrângeri instituționale etc) cu privire la politica Federației Ruse în bazinul Mării Negre. Reluarea temelor privind atacarea Georgiei (care a oprit accederea acesteia la NATO în 2008), implicarea Rusiei în Orientul Mijlociu în 2015, schilodirea Ucrainei prin raptul teritorial al Crimeii, Donbass-ului și Donetsk-ului, și toată politica ostilă cu privire la statele din Est e de natură să poziționeze Casa Regală ca un actor relevant în materie de politică externă. Ea poate transmite mesaje instituționale acolo unde instituțiile politice nu au capacitatea sau posibilitatea.
6. Amploarea atacului și virulența arată nu doar că mesajul și-a atins ținta, ci că auditoriul – format în majoritate din ambasadorii statelor UE și NATO, dar și a celor mai vocale națiuni și importante națiuni – a acceptat discursul Custodelui Coroanei ca pe o realitate. În afară de Ambasada Federației Ruse, niciun alt stat nu a protestat.
7. Ambasadorul Federației Ruse, ES Valery KUZMIN, deși a fost la seara corpului Diplomatic (apare și în imaginile și în fotografiile care au popularizat în mass-media evenimentul) nu a avut o reacție decât după 24 de ore de la acesta, ceea ce demonstrează că a existat cel mai probabil un schimb de cablograme cu centrala Ministerului de Externe din Federația Rusă, replica fiind cel mai probabil creată într-o colaborare cu oficialii de la Moscova și dată publicității abia pe 22 noiembrie seara.
8. Tipul de reacție este specific războiului hibrid, ca formă, mesaj și complexitate, pe care Federația Rusă îl poartă cu Occidentul, UE și NATO într-un ritm accelerat începând cu 2014. Folosirea rețelelor de socializare prin propagarea mesajului, amestecat cu date exacte, frânturi de adevăr, mitologii și aplicarea unor terminologii specifice (trimiterea la raportul CE privind conflictul ruso-georgian din august 2008) și nu a mijloacelor clasice e de natură să nu ostilizeze autoritățile române la un nivel care ar presupune măsuri diplomatice severe, dă aparența unei opinii de tip „Sputnik fast reaction”.
9. Deși ambasadorul rus a avut cuvinte de laudă la adresa faptelor Regelui la momentul funeraliilor regale din decembrie 2017, iar oficialul rus a fost prezent la importante evenimente (inclusiv la acesta, care a generat replica Federației Ruse), reacția Ambasadei vine pe fondul unei dispute abrupte din ultimele luni cu privire la momente importante din trecutul recent în raport cu România și alte state foste comuniste. Se prea poate ca implicarea familiei regale în nu mai puțin de 75 de evenimente în anul centenarului să fi deranjat autoritățile ruse, acțiunile putând fi văzute ca o relegitimare a rolului acestei în istorie și în prezent. Mai mult, implicarea Casei Regale în afara granițelor, în comunitățile de români, în Republica Moldova și în numeroase locuri din Diaspora, ca un actor legitim, activ în politica externă, deranjează oficialii de la Moscova pentru că adaugă unui vehicul instituțional partea de legitimitate și de susținere populară ce atinge părți din societate pe care politicienii clasici nu le pot accesa. Iar acest segment este sensibil la subiectul revendicărilor istorice, a dezavuării revizionismului istoric și la pericolul politicii de forță purtate de Federația Rusă în această parte a Europei.