PNȚMM: În apărarea valorilor creștine

Dacă România ar fi obligată prin hotărâre CEDO să recunoască partenerilor civili de același sex un drept la adopție, Guvernul are unele obligații, consideră Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache. Pornind de la decizia CEDO în cazul Buhuceanu și alții vs. România (nedefinitivă), prin care a constatat inexistența în România a unui cadru legal de recunoaștere și protecție a dreptului la respectarea vieții private și de familie a cuplurilor de același sex, reprezentanții PNTMM au emis un comunicat în care precizează:

„Cum era ușor de anticipat, decizia a generat o dezbatere aprinsă. Aprinsă și cu raționamente incomplete și cu enunțuri de principiu fără vreun suport juridic.

Tonul mi s-a părut că l-a dat Asociația Accept România însăși, organizația persoanelor LGBT, care în dezacord clar (și cu intenții așijderea) a susținut nici mai mult nici mai puțin că Hotărârea Curții Europene ar obliga statul „să permită căsătoria între persoane de același sex”.

Împreună cu colegii din Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache am găsit că e de datoria noastră, ca partid apărător al valorilor creștine – printr-o veche tradiție istorică a înaintașilor, și nu de pe platfoma unui cunoscut partid populist și extremist – să intervenim și să aducem în atenție un număr de argumente dintre cele care din păcate lipsiseră din dezbaterea publică.

Între altele, că, în ipoteza în care în viitor România ar fi obligată prin hotărâre a CEDO să recunoască partenerilor civili de același sex un drept la adopție, Guvernul va avea obligația de a formula rezerve față de o asemenea soluție pe temeiul articolului 19 din Convenția de la Viena cu privire la dreptul tratatelor. Motivarea impunându-se de la sine: CEDO are obligația să interpreteze drepturile consacrate de Convenția europeană a drepturilor omului în acord cu semnificația acestor drepturi în ordinea juridică de la data semnării Convenției și Protocoalelor sale adiționale. Or, la data semnării Convenției, precum și la cea la care România a ratificat-o (20 iunie 1994), dar și la această dată, acest tratat avea și are, între mai multe altele, pe tema în discuție, dispoziții privind copilul exclusiv în cadrul “căsătoriei dintre bărbat și femeie” (articolul 12 din Convenție) și exclusiv în raport cu “soții” – “bărbat și femeie” – (articolul 5 din Convenție). În plus – și extrem de important – jurisprudența constantă a CEDO a statuat inechivoc că statelor nu li se poate impune să legifereze căsătoria între persoane de același sex.

Împrejurările de fapt și de drept de mai sus sunt validate inclusiv de principiul statuat chiar de articolul 14 din Convenție (“Interzicerea discriminării”), articol potrivit căruia este interzisă orice deosebire pe criteriul sexului exclusiv cu privire “exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie”, în înțelesul anterior arătat. Din această perspectivă, în planul dreptului intern, noi am solicitat soluționarea din timp a conflictului existent la această dată între dispozițiile articolului 462 alineatul 1 din Codul civil („Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie”) și cele ale articolului 6 alineatul (2) litera c) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, prevederi care permit adopția de către cupluri de persoane de același sex. Soluția legislativă ce se impune este abrogarea textului precizat din Legea nr 273/2004. Parteneriatele civile, indiferent de sexul persoanelor care le compun (deci inclusiv „concubinajul”), constituie în fapt niște aranjamente juridice care nu garantează stabilitatea cerută de creșterea și educarea copiilor, și nici nu întrunesc “garanțiile morale” cerute de Cod civil pentru încuviințarea adopției.

Sub aspectele de principiu, noi ne-am situat în deplin acord cu ideea centrală a poziției publice pe care Patriarhia Română a făcut-o cunoscută la 23 mai 2023, în sensul că domeniul dreptului familiei este strâns legat de tradiţiile culturale şi istorice ale fiecărei societăţi şi de concepţiile sale profunde. De altfel, argumentul prezervării tradiției culturale și istorice se regăsește în chiar jurisprudența Curții de la Strasbourg care desemenază căsătoria dintre bărbat și femeie drept „căsătoria tradițională” (“naturală”, în perspectiva noastră conceptuală) „între persoane de sex biologic diferit” (cauza Sheffieldt și Horsham vs. Regatul Unit)“.

Comunicatul este semnat de Valerian Stan, secretar general al PNȚMM