Fragilitatea adolescenței: portretul emoțional al tinerilor din Moldova

 De câțiva ani, tinerii se confruntă cu o realitate tot mai tulbure indiferent că locuiesc în marile orașe ori în sate * depresia își întinde tentaculele sale asupra tinerilor, lăsând în urmă urme adânci de tristețe și disperare * într-o societate în care presiunea academică și socială își pune amprenta asupra fiecărui individ, adolescența devine un labirint al emoțiilor, iar mulți se luptă să găsească ieșirea

Cuvântul „depresie” nu mai este doar o noțiune abstractă; pentru mulți tineri din România, este o realitate zilnică. Cauzele acestei stări pot fi complexe și adânc înrădăcinate în mediul lor de viață. Presiunea excesivă pentru performanță școlară este un factor comun. În căutarea unui viitor mai bun, adolescenții sunt puși să obțină rezultate excelente în școală, iar acest efort constant poate duce la oboseală emoțională și stres cronic.

„Depresia nu este doar o consecință a eforturilor academice; este alimentată și de problemele relaționale și de presiunea socială. Într-o eră a media socială, adolescenții se compară constant cu alții, își măsoară valoarea în funcție de numărul de like-uri și de comentariile pe care le primesc. Această nevoie constantă de a se conforma unor standarde nerealiste poate duce la sentimente de neadecvare și izolare.

Tulburările emoționale devin din ce în ce mai prevalente în rândul adolescenților. De la anxietate și depresie la tulburări de alimentație și automutilare, tinerii se confruntă cu o gamă variată de lupte interne. Este o luptă adesea tăcută, în care ei se simt adesea singuri și neînțeleși”, spune psihoterapeutul Letiția Popa.

Depresia nu este doar o simplă tristețe trecătoare pentru ei, ci o stare persistentă de suferință emoțională care îi copleșește. Cauzele sunt complexe și variate, însă presiunea academică, standardele tot mai ridicate și faptul că trebuie să facă față mereu comparațiilor cu ceilalți sunt printre factorii principali care alimentează această tulburare.

„Nu sunt suficient de bun…”

Într-o lume a performanței academice în care nota obținută la examene determină parcursul viitor, mulți adolescenți se simt copleșiți de presiunea de a reuși. Presiunea de a obține note înalte și de a se încadra în standardele impuse de societate poate fi copleșitoare. Mulți tineri simt că nu sunt suficient de buni, indiferent cât de mult se străduiesc, ceea ce poate duce la sentimente de neputință și disperare.

Fiecare notă scăzută devine o povară grea de purtat, iar teama de eșec îi împinge adesea în abisul depresiei. „Simt mereu că nu sunt suficient de bun, că trebuie să fiu perfect pentru a fi acceptat de societate și de părinți”, spune Mihai, un tânăr în vârstă de 17 ani.

Compararea constantă cu ceilalți, în special în era digitală, agravează sentimentele de neadecvare și de nefericire. Social media devine uneori o oglindă distorsionată a realității, unde fiecare postare aparent fericită maschează adâncimea tristeții interioare. „Mă simt mereu ca și cum nu aș fi la fel de frumos sau de deștept ca și ceilalți. Prietenii care fac lucruri interesante și trăiesc vieți aparent perfecte mă face să mă simt singură și neimportantă”, adaugă Ana, în vârstă de 16 ani.

Un copil din trei are tulburări de anxietate

În fața acestor provocări, empatia și sprijinul din partea celor din jur joacă un rol crucial în viața adolescenților. Părinții și prietenii care sunt capabili să asculte fără a judeca și să ofere susținere necondiționată pot face o diferență semnificativă în sănătatea emoțională a tinerilor.

Dar adesea, adolescenții se simt neînțeleși sau neascultați de către adulți. Într-o lume în care dialogul deschis și sincer este adesea înlocuit de prejudecăți și judecăți rapide, mulți dintre ei se simt izolați în propriile lor lupte.

Este important ca societatea să își îndrepte atenția către nevoile emoționale ale adolescenților și să ofere resurse și suport adecvat. Educația despre sănătatea mentală ar trebui să fie o prioritate în școli, iar accesul la serviciile de consiliere și terapie ar trebui să fie mai ușor și mai accesibil.

Potrivit unui studiu derulat de Organizația „Salvați Copiii” România, aproape un copil din trei s-a confruntat cu tulburări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional în ultimii trei ani, procentul crescând la aproape 72% (7 din 10) în cazul adolescenților, mergând până la consecințe extrem de grave, și anume tentative de suicid.

Cele mai frecvente diagnostice au fost reprezentate de anxietate – 28,8% și tulburări emoționale (23%).

Majoritatea covârșitoare a cazurilor de depresie s-au înregistrat în rândul copiilor din grupa de vârstă 11 – 14 ani și al adolescenților (15 – 18 ani), respectiv 32% și 54% din cazuri.

Au fost înregistrate și cazuri severe, în care tulburările de tipul anxietății și depresiei au dus la tentative de suicid: trei la grupa de vârstă 11 – 14 ani și cinci în rândul adolescenților.

Ca urmare, este esențial să recunoaștem că vulnerabilitatea și fragilitatea fac parte din experiența umană, mai ales în perioada tumultoasă a adolescenței.

Maura ANGHEL