Minunile vin mereu din suflet

M-am bucurat foarte mult când Alice Năstase Buciuta m-a invitat să aduc și eu o contribuție la cartea ei, „Cele mai curate minuni” pentru că tocmai primisem confirmarea că s-a întâmplat un miracol de care am povestit în volum. Bucuria a fost urmată de o nouă dorință de a face o călătorie interioară, așa cum fac de fiecare dată când scriu. Am mai spus de multe ori că indiferent despre cine, cum și când scriem, în fapt, vorbim despre noi. Cuvintele arată mare parte din ceea ce suntem, chiar dacă personajul principal este altcineva. Cuvintele sunt ca și gândurile – aduc minuni atunci când le pui la treabă, când le dai o misiune bine definită, ai încredere că o vor duce la bun sfârșit și le ești recunoscător  că ți-au fost aliat.

Eu am învățat târziu să-mi număr binecuvântările. Înclinată spre perfecțiune, urmăream mai mult situațiile în care parcă planurile nu au ieșit așa cum mi-am imaginat, deși semnalele din exterior erau bune. Crescută ca și copil și adolescent în vremurile anterioare anilor 90, eram supusă lui Trebuie și Ai grijă ce-o să zică lumea, expresii care țin deoparte orice minune! Ca mulți alții, slujeam doar lumii exterioare. Depindeam mult de părerile celor din jur, țineam cont mult prea mult de ideile altora. Între timp, lumile s-au schimbat și ușor-ușor ne-am întors către noi, chiar dacă trăim mai mult prin ecrane, ne conduc algoritmii și alte inteligențe care, oricât ar fi de performante, nu vor face niciodată minuni, dar au rolul lor. Ei bine, cel puțin pe mine, algoritmii m-au făcut să tânjesc după adevărata realitate și să găsesc drumul către lumea din suflet, de unde vin minunile. De câte ori nu vi s-au îndeplinit multe dorințe de care ați uitat? Sau de câte ori gândurile, și bune, și mai puțin bune, nu v-au creat realitatea? De la un banal loc de parcare la concurs câștigat, la o carte scrisă împreună cu oameni la care ai visat cândva sau o rugăciune căreia i s-a răspuns. După ce am învățat legea recunoștinței și am început să-mi adun binecuvântările au început să apară în viața mea și minunile – prieteni dragi cu care am avut proiecte fantastice, premii mari câștigate, roluri importante care mi s-au oferit atât ca jurnalist, cât și ca om simplu. Totul a fost posibil atunci când m-am dat deoparte din calea mea, mi-am pus dorința în mâinile Universului și am avut încrederea deplină că totul va fi bine. Atunci au apărut cele mai curate minuni! Și dacă totul pare a fi așa de ușor, de ce nu trăim într-o lume perfectă? Pentru că avem temeri, îndoieli, pentru că oferim credit multor oameni care nu ne merită, pentru că ne pierdem în detalii și uităm poate să trăim. Iar în acele momente o invitație la introspecție sau o propunere de colaborare la o antologie este tot ceea ce ne trebuie pentru a ne așeza din nou pe calea noastră și a ne bucura de toate darurile divine.

Maura ANGHEL