Povestea Balcicului

Ionienii populau aceasta zona in secolul V inainte de Christos, iar asezarea purta numele de Kruni, provenit din limba greaca si insemnand "izvoare”. Orasul a fost redenumit Dionissopolis dupa numele zeului Dionysus, al vinului si sarbatorilor, probabil patron al asezarii, imaginea zeului aparand si pe monedele batute in zona. O legenda spune ca orasul a primit numele dupa ce marea a adus la tarm o statuie a lui Dionysus.
In secolul I inainte de Christos, coloniile grecesti de pe malul Marii Negre au fost ocupate de legiunile romane, insa populatia din zona s-a rasculat. In timpul luptelor pentru putere de la Roma, dintre Cezar si Pompei, orasul a fost ocupat de Burebista. In anii 29-28 inainte de Christos, generalul roman Crassus cucereste Dobrogea, iar coloniile grecesti intra sub conducerea guvernatorului provinciei Macedonia.
In primii ani dupa Christos, in zona este exilat poetul Ovidiu, despre care se spune ca, fiind in drum spre Tomis, ar fi observat stancile albe ale orasului Dionisopolis: „O, oras al pietrelor albe, iti venerez frumusetea”.
Orasul are o stransa istorie legata de inteaga Dobroge, trecand prin crestinizare, navaliri barbare, migratii. In urma migratiilor, Dionisopolis a suferit distrugeri masive, desi o serie de imparati bizantini l-au reconstruit. Dintre toate popoarele migratoare, cel slav a avut influenta cea mai mare, deoarece s-a stabilit in zona.
In anul 680, hanatul bulgar condus de Asparuh castiga razboiul cu Imperiul Bizantin si cucereste Dobrogea. Un an mai tarziu se formeaza Primul Tarat Bulgar, perioada in care orasul a decazut, asezarea vecina Varna devenind un centru important al zonei. In 971 Dobrogea reintra sub autoritatea Imperiului Bizantin, in urma unui razboi, si va ramane aici pana la inceputul sec. al XIII-lea, cand, in contextul inlocuirii Imperiului Bizantin cu cel Latin de Rasarit, va intra sub autoritatea Imperiului Vlaho-Bulgar al Asanestilor - Al Doilea Tarat Bulgar.
In 1241, zona incepe sa fie populata de turci selgiucizi si tatari islamizati, ca urmare a trecerii armatei mongole - Hoarda de Aur.
La 1300, zona a reintrat sub conducerea celui de al doilea Tarat Bulgar, condus de tarul Teodor Svetoslav. Cativa ani mai tarziu il regasim ca facand parte din principatul Tara Carvunei, condus de Balik, de la numele sau putandu-se considera ca si-a tras Balcicul propria denumire.

In primii ani ai intemeierii noului stat este mentionat si un mitropolit, Methodius, sub autoritatea caruia se afla nucleul noului stat, si anume zona Varna - Balcic - Karvuna.
In 1388, incep primele atacuri ale turcilor. In acelasi an, Mircea cel Batran castiga luptele cu turcii si preia stapanirea asupra Dobrogei, insa acest lucru va dura doar pana in 1420, cand sultanul Mehmet I ocupa intreaga provincie. Balcicul a fost sub stapanire otomana 500 de ani, dezvoltandu-se ca centru de comert cu cereale.
In 1878, Balcicul intra in componenta pricipatului autonom Bulgaria, principat care in 1906 isi castiga independenta.
Dupa al doilea razboi balcanic din 1913, Balcicul este castigat, impreuna cu restul Cadrilaterului, de Regatul Romaniei. In 1924, Regina Maria descopera orasul si isi cumpara aici un domeniu pe care construieste Castelul, Capela Stella Maris, diverse alte cladiri precum si gradina botanica.
In perioada interbelica, Balcicul a fost o adevarata Mecca a artistilor. Se pare ca descoperitorul Balcicului, ca alegere a peisajelor pentru pictura, a fost Alexandru Satmari. In aceea perioada cam toti pictorii importanti au venit aici sa picteze, in special vara: Petrascu, Tonitza, Grigorescu, Darascu, Pallady, Ressu. De fapt, aproape intreaga boema bucuresteana se reunea in Balcic vara.
In 1926, se infiinteaza aici o universitate - Universitatea Libera Coasta de Argint, unde au venit sa conferentieze in anii urmatori nume mari ale intelectualitatii romane: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu, Pamfil Seicaru, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala Galaction, Nicolae Iorga. Universitatea va edita si revista “Coasta de argint”, in trei limbi: romana, bulgara si turca
In Balcic se va deschide in aceea perioada si primul muzeu al Dobrogei. Si tot atunci primaria a improprietarit o serie de oameni de cultura, pentru ca acestia sa isi poata construi case in zona. Multe dintre casele construite de acestia poarta semnatura arhitectei Delavrancea Gibori, sora Cellei Delavrancea. Chiar si Lucian Blaga, in 1931, a solicitat primariei Balcic un astfel de loc pentru casa, dar nu este clar daca l-a si obtinut.
In 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobandit de Bulgaria.