Refrene de Ziua României - Deşteaptă-te, române!

 

Ciolan cu fasole, steaguri, parade militare şi discursuri, acesta este meniul zilei de astăzi, când România împlineşte peste o sută de ani de la Marea Unire. Petrecerile vor fi în toi, animate de formaţii plătite de primării şi mai puţin de bucuria din inimile celor care astăzi au o ţară frumoasă şi mare. Altfel au stat lucrurile în 1918, la Alba Iulia, dar asta este o altă poveste pe care puţini o mai ştiu, şi mai puţini o mai rostesc şi o mai retrăiesc.

Majoritatea românilor se bucură că au o zi liberă, la fel şi elevii, care nu ştiu exact de ce stau acasă, dar niciodată nu strică o zi de vacanţă în plus. Iar dacă îi întrebi pe copii ce sărbătoresc, cei mai mulţi fac trimitere la un cunoscut post naţional de televiziune, care, în urmă cu mulți ani,  a ales drept lansare Ziua Naţională a României. În rest, nu ştiu mare lucru. Nu merg nici la parade, nu depun nici flori la mormintele veteranilor, nu cântă piese istorice şi nici nu recită poezii care eventual i-ar face să înţeleagă importanţa momentului istoric.

Vinovaţi nu sunt elevii, ci toţi cei care au grijă de ei, începând de la părinţi şi terminând cu învăţătorii şi profesorii. În vremurile ale căror evenimente le-au dat material de studiu celor care acum s-au aplecat asupra comunismului, elevii participau activ la fiecare sărbătoare naţională. Mergeam la defilare de 1 Mai, petreceam a doua zi, dedicată tineretului,  pe 9 mai era din nou acţiune (dată fiind comemorarea eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă), pe 23 august fluturam din nou steaguri, pe 1 decembrie vorbeam despre România dodoloaţă, iar pe 30 decembrie, de abdicarea regelui. Momente istorice, evident, trăite şi simţite în timpul copilăriei mele şi care mi-au săpat în suflet respectul faţă de istorie, faţă de cei care au trăit-o şi au scris-o. Acum, ne plângem că tinerii au note proaste la proba de Istorie de la bacalaureat, că ei confundă domnitorii, că nu ştiu cărui Ev aparţin şi că în afară de computere, manele şi programele TV nu ştiu mare lucru. Poate că este adevărat, dar nu sunt singurii vinovaţi. Sentimentul patriotic să naşte dacă îl trăieşti, nu ţi-l pui în suflet doar cu un simplu copy-paste. Dacă în zilele sărbătorilor naţionale ai liber la şcoală şi nimeni nu-ţi spune de ce, dacă la Istorie înveţi după manuale alternative, dacă nu vezi şi nu te apropii de cei care au făcut istorie, de unde să ştii? Sunt curioasă câţi elevi ştiu toate strofele imnului naţional şi dacă ei cunosc importanţa lui. Mă întreb dacă au văzut vreodată un veteran de război (tot mai puţini fiindcă timpul nu stă în loc, iar vârsta îşi cere tributul) şi dacă ei cunosc datele importante din istoria românilor.

E adevărat că mulţi tineri asociază ciolanul cu fasole cu Ziua Naţională, dar ştiu de ce? Iar dacă răspunsul este negativ, îi invit la paradele de astăzi, dedicate Zilei Naţionale a României. Îi invit să asculte discursurile şi să treacă dincolo de semnificaţia cuvintelor. Îi invit la o călătorie în timp până în 1918, la Alba Iulia, apoi îi voi ruga să intonăm împreună Imnul naţional şi să nu uite niciodată primul vers -- Deşteaptă-te, române!

Maura Anghel