Șampania pe care o beau ieșenii, prin reprezentanții lor, e tot mai bună, sus, la oficială!

Dimensiune font:

| 24-07-2023 18:45

Clubul de fotbal al Iașului e pe drumul dezintegrării. Din punct de vedere fotbalistic, moral, managerial sau vizionar – oricum ai privi, Politehnica n-a învățat decât să calce în strachinile dezastrului. A celui ce a fost, se întâmplă și se anunță venind. Trei într-unul, ca la soldurile bâlciurilor sătești.

Club militarizat prin imprudență, Poli e răpus de obrăznicia, de impertinența unor polițiști locali cu bastoane și paralizante la brâu, dar și a lipsei de viziune a intendenților ce decid, în numele unui oraș, ce nu poți distinge, ce nu ai voie să vezi și pe unde se montează cortinele publice. Cele ce taie în două adevărul, realitatea, lăsându-te cu uimirea lată pe chip, incapabil de reacție în fața ciomăgarilor în uniforme sau a celor cu tricouri brodate cu inițiale mari și căluț cabrat, dar resemnat.

E rău, dar e din ce în ce mai rău!

Fotbalul e adus în Copou în valize mici, în genți de umăr, pe banchetele din spate ale „gipurilor” cu gume din ce în ce mai late și răsturnat în grabă pentru a umple sacii cu cifre și iluzii.

Rețeta spectacolului n-o știe nimeni, dar ingredientele sunt amestecate pe fugă, să nu se răzgândească creanțierii.

Odinioară – și să vă spună fotbaliștii pe care intendenții ăștia de la club îi scot uneori în public ca pe moaștele sfinților remușcării – gloria se cocea la foc deschis, cu flacăra aprinsă de oamenii simpli, la un pahar de orice dezleagă limbile. Astăzi, „gloriile” clubului sunt păzite cu scuturile și bastoanele, să nu le atingă poporul frezele sau pătrățelele de sub slimurile orientale, să nu le strivească ifosele și să le stârnească – Doamne, ferește! – psihicul înfrânat cu vitamine.

Copiii sunt amenințați, îndrăzneții bruscați, îndepărtați de spectacolul pe care-l așteaptă, de o echipă chemată – în teorie, să dezvolte imaginația generațiilor.

Ce vor să transmită, astăzi, fanilor acești manageri de împrumut? Ce imagine pun pe proiectoarele imaginației colective? Pare a fi una frântă de sens, dar plină ochi cu indiferență față de plătitorul de lefuri.

Altceva așteaptă oamenii, altceva vor să afle despre viața echipei, nu doar bastoniade și secrete păzite cu umerii lor lați de câțiva hârbari adunați în grabă de pe tăpșan. Nu doar fraze lemnoase, cu nodurile consacrate – obiectiv, victorie, speranță, omogenizare… - nu doar indiferență!

Pe cei chemați să arate oamenilor circul din Copou i-au lăsat, intendenții mofluzeniei, cu ochii în soare, la propriu, într-o capsulă șantieristă. Să nu distingă cumva sensul zâmbetelor unor domni ce învață, dintr-un foc și din câteva abecedare, laolaltă – doctrinare, de maniere sau doar administrative, sensul gloriei între doi sau trei pereți.

Și, da!, șampania pe care ieșenii o beau, sus, la oficială, prin reprezentanții lor, e bună, chiar dacă pocalele nu sunt chiar din cel mai fin cristal!

Păcat că jucăria s-a stricat deja și nu prea mai vor meșteșugarii să-și pună salopetele. Ce toamnă cu iz de mister ne așteaptă!

Dan M.BREZULEANU