5 animale rezistente la frig, care sfidează moartea la temperaturi extreme

 Nu am găsit încă viață pe alte planete, dar știm că unele specii de vietăți de pe planeta Pământ sunt foarte rezistente la condițiile aspre de mediu. Unele dintre cele mai impresionante exemple în acest sens pot fi găsite la poli, unde niște animale rezistente la frig reușesc să supraviețuiască și chiar să prospere în vastele deșerturi înghețate.

Unele dintre ele s-au adaptat pentru a supraviețui lunilor reci de iarnă, suspendându-și temporar unele dintre funcțiile organismului pentru a hiberna și secretând „antigel natural”. Altele chiar cedează temperaturilor scăzute, lăsându-și organismul să înghețe, pentru a reveni mai târziu la viață.

În acest articol îți prezentăm cele mai impresionante animale rezistente la frig, luând în considerare rezistența la temperaturi scăzute, precum și complexitatea biologică a organismelor.

1. Broasca țestoasă pictată

Iată primul animal de pe lista noastră cu animale rezistente la frig. Broasca țestoasă pictată este o specie foarte bătăioasă cu mediul. În părțile mai reci ale Americii de Nord, aceste animale cu sânge rece au dobândit o extraordinară capacitate de adaptare la condiții extreme.

După ce eclozează, vara târziu sau la începutul toamnei, cei mai mulți pui se îndreaptă spre lacurile neînghețate, pentru a-și petrece acolo prima iarnă. Însă puii care trăiesc în climate reci rămân în cuib pe durata iernii. În cuib, temperaturile pot scădea sub limita înghețului.

Țestoasele tinere reușesc să supraviețuiască. Pielea lor groasă, precum și cantitatea mică de apă pe care o conține organismul puilor, în greutate de doar 5 grame, îi ajută să facă față înghețului.

2. Broasca de lemn

Din cauza habitatului umed și pentru că au pielea delicată și poroasă, amfibienii sunt destul de sensibili la frig. Însă broasca de lemn, care trăiește în nordul Alaskăi și regiunea Yukon, reușește să reziste.

Broasca reacționează la frig inundându-și corpul cu o substanță crioprotectoare, care ajută funcționează ca un antigel. Broaștele acumulează uree în țesuturi, ficatul lor transformă glicogenul în glucoză.

Broaștele se îngroapă sub un strat de frunze și zăpadă. Ele pot supraviețui până la două săptămâni, chiar dacă peste 60% din corpul lor îngheață. Două treimi din gheață se formează sub piele și în torace, pe măsură ce broasca își deshidratează organele interne în primele 12 ore ale procesului de înghețare.

3. Animale rezistente la frig – Gândacul de scoarță roșu

Acest gândac supraviețuiește iernii ascunzându-se în plopii din Alaska, pătrunzând în lemnul umed de sub scoarța copacului. La fel ca puii broaștei țestoase pictate, acești gândaci țin departe înghețul prin răcire.

Corpul lor eliberează niște „proteine de antigel”, care previn apariția cristalelor de gheață în celule. Niciun animal nu își poate scădea temperatura corporală precum acest gândac.

În cadrul testelor realizate de specialiștii de la la Universitatea Fairbanks, din Alaska, gândacii au reușit să nu înghețe la temperaturi de până la -150 de grade Celsius.

4. Veverița arctică

Acestea sunt singurele mamifere de pe lista cu animale rezistente la frig, dintr-un motiv foarte bun. Cele mai multe animale fac față temperaturii scăzute datorită blănii lor și faptului că hibernează.

Însă niciun animal nu își încetinește funcțiile vitale precum această veveriță. Această creatură își poate răci corpul sub limita înghețului, până la -2,9 grade Celsius, un record printre mamifere.

Însă adaptarea cu adevărat impresionantă se activează în creier. Ele pot opri conexiunile neuronale pe durata hibernării și le reconectează atunci când se trezesc și se încălzesc, la fiecare două sau trei săptămâni pe durata iernii.

Dendritele sunt acele porțiuni din neuron care seamănă cu niște ramuri și care primesc mesaje chimice de la alți neuroni, iar hibernarea cauzează atrofierea dendritelor.

Un studiu al unor cercetători ruși a arătat că creierele disecate ale veverițelor care se aflau în hibernare conțineau mult mai puține dendrite decât creierele veverițelor care fuseseră fost trezite și cărora li se permisese să se aclimatizeze.

La numai două ore după ce s-a trezit din hibernare, sinapsele sunt restabilite. Însă, după o perioadă de 12 până la 15 ore, creierul începe din nou să sisteze sinapsele, iar animalul intră din nou în hibernare.

5. Molia-urs

Iată ultimul exemplu de pe lista noastră cu animale rezistente la frig. Molia-urs arctică supraviețuiește frigului… așteptând. Cele mai multe omizi ies din ouă primăvara și își petrec câteva luni ingerând substanțe nutritive.

Apoi, se transformă în coconi, din care mai târziu vor molii sau fluturi. Însă aceste molii, care trăiesc în interiorul cercului polar arctic, nu își permit acest lux.

În regiunile mai reci, unde verile trec repede, trec mai multe anotimpuri până când omida se transformă în pupă. De aceea, omida se hrănește cât poate de mult în luna iunie, iar apoi intră în hibernare.

Hibernarea durează cea mai mare parte a anului. Inima omizii se oprește, respirația încetează, iar corpul secretă un antigel natural. Cu ajutorul acestei substanțe, celulele sunt protejate împotriva formării de cristale de gheață.

Omizile își petrec aproape 90% din viață în această stare. Ele se hrănesc cu salcie arctică și, după ce adună suficiente substanțe nutritive, se transformă în pupă, iar ulterior în molii adulte.

Datorită acestei strategii pline de răbdare, omida-urs arctică este omida care trăiește cel mai mult. Asta deoarece are nevoie de ani de zile pentru a parcurge stadiile pe care alte omizi le parcurg în câteva luni.