Metoda "imersiunii" şi creierul uman

La maturitate învăţarea unei limbi străine este o luptă – chiar şi după ce memorezi gramatica şi vocabularul, nu există nicio garanţie că vei înţelege un nativ care vorbeşte repede; când întrerupi studiul, fie şi doar pentru o lună, pari să fi uitat tot ce învăţaseşi.

 

Pe de altă parte, creierele copiilor sunt construite astfel încât să le permită să înveţe cu uşurinţă alte limbi. În plus, un nou studiu demonstrează că până şi creierele adulţilor se pot reconfigura astfel încât să imite tiparele cerebrale ale vorbitorilor nativi şi că acest efect este amplificat mai degrabă dacă aceştia învaţă „cufundându-se” într-o limbă străină (folosind aşa-numita metodă a imersiunii - n.tr.), decât stând într-o sală de curs. Iar atunci când nu sunt expuşi la acea nouă limbă timp de cinci luni, tiparele lor cerebrale de vorbitori nativi devin chiar şi mai pregnante. 

Noua descoperire contrazice vechile studii, care indicau faptul că, atât prin studierea regulilor de gramatică în cadrul unei curs („învăţare explicită”), cât şi prin „imersiunea” în acea limbă („învăţare implicită”, definită drept „o instruire care pune elevii în contact cu limba-ţintă, dar care nu oferă nicio informaţie explicită şi nicio indicaţie de a căuta reguli”) se puteau dobândi niveluri similare de limbă. Dar aceste studii nu au examinat creierele elevilor.

Cercetătorii de la Georgetown University Medical Center, Universitatea Illinois, Chicago, au folosit o limbă artificială formată din 13 cuvinte - Brocanto2 - pentru a descrie un joc pe calculator. Deşi vocabularul redus al limbii artificiale le permitea subiecţilor să o înveţe destul de repede, gramatica ei era destul de sofisticată, replicând regulile limbilor romanice şi îndepărtându-se de gramatica limbii engleze, limba maternă a participanţilor.

În continuare, cercetătorii au împărţit la întâmplare, în două grupuri, 41 de adulţi care vorbeau doar engleză. Unul dintre ele avea să studieze Brocanto2 folosind învăţarea explicită, iar celălalt - pe cea implicită. Pentru a standardiza scanările cerebrale, toţi participanţii trebuiau să fie dreptaci.

După studierea şi exersarea limbii artificiale, subiecţii au ascultat propoziţii în Brocanto2, care fie erau corecte, fie conţineau greşeli gramaticale, şi trebuiau să apese anumite butoane pentru a indica dacă acestea erau „bune” sau „rele”. În timpul testării, participanţii au avut ataşaţi de scalp electrozi EEG care le monitorizau activitatea electrică, ceea ce le permitea cercetătorilor să contureze o imagine a activităţii lor cerebrale.

Deşi ambele grupuri au obţinut performanţe similare la nivelul limbii artificiale, creierele lor nu reacţionaseră la fel. Doar creierele celor din grupul antrenat prin "metoda imersiunii" procesau limba la fel cum ar fi făcut-o cele ale vorbitorilor nativi. Şi chiar şi după cinci luni de zero expunere la Brocanto2, tiparele cerebrale ale participanţilor din ambele grupuri n-au făcut decât să devină mai similare cu acelea ale vorbitorilor nativi.

„Rezultatele demonstrează că perioadele îndelungate lipsite de expunere [la o limbă] nu sunt neapărat dăunătoare. Mai degrabă se poate ca anumite beneficii să apară în timpul acestora. Ceea ce este interesant e că, atât înainte, cât şi după perioada de pauză, grupul care a învăţat în mod implicit a demonstrat o mai pronunţată procesare similară celei a nativilor decât grupul care a învăţat în mod explicit, indicând faptul că tipul de învăţare afectează şi capacitatea de a dobândi un mod de procesare cerebrală asemănător cu cel al nativilor.”

Sursa:scientia.ro