Povestea gemenelor din Georgia vândute la naştere, care s-au regăsit graţie unui videoclip pe TikTok

Amy şi Ano sunt gemene identice, dar imediat după ce s-au născut au fost luate de lângă mama lor şi vândute unor familii separate. Ani mai târziu, s-au descoperit din întâmplare, datorită unui concurs de talente de la televizor şi a unui videoclip pe TikTok. Pe măsură ce au răscolit în trecutul lor, şi-au dat seama că se numără printre miile de bebeluşi din Georgia furaţi din spitale şi vânduţi, o practică ce a continuat şi în 2005. Iar acum vor răspunsuri, relatează BBC, citat de News.ro.

Amy se plimbă de colo, colo într-o cameră de hotel din Leipzig. „Sunt speriată, foarte speriată”, mărturiseşte ea, agitându-se nervos. „Nu am dormit toată săptămâna. Aceasta este şansa mea de a obţine în sfârşit nişte răspunsuri despre ceea ce ni s-a întâmplat”, spune tânăra.

Sora ei geamănă, Ano, stă într-un fotoliu şi se uită la videoclipuri TikTok pe telefon. „Aceasta este femeia care s-ar putea să ne fi vândut”, spune ea, dându-şi ochii peste cap. Ano recunoaşte că şi ea are emoţii, dar numai pentru că nu ştie cum va reacţiona şi nu ştie dacă îşi va putea controla furia.

Este sfârşitul unei lungi călătorii pentru ele. Au călătorit din Georgia până în Germania, în speranţa de a găsi piesa lipsă dintr-un puzzle. Îşi întâlnesc, în sfârşit, mama biologică.

În ultimii doi ani au reconstituit tabloul a ceea ce s-a întâmplat. Pe măsură ce au descoperit adevărul, au realizat că în Georgia există zeci de mii de alte persoane care au fost, de asemenea, luate din spitale când erau bebeluşi şi vândute de-a lungul deceniilor. În ciuda încercărilor oficiale de a investiga ceea ce s-a întâmplat, nimeni nu a fost tras la răspundere până acum.

UN CONCURS DE TALENTE ŞI UN VIDEOCLIP PE TIKTOK

Povestea modului în care Amy şi Ano s-au descoperit una pe celălaltă începe când aveau 12 ani. Amy Hvitia se afla în casa naşei sale de lângă Marea Neagră şi se uita la emisiunea ei preferată de la televizor, Georgia’s Got Talent (Georgienii au talent – n.r.). Era o fată care dansa jive şi care arăta exact ca ea. Nu doar că arăta. Era, de fapt, identică.

„Toată lumea o suna pe mama şi o întreba: De ce Amy dansează sub alt nume?”, povesteşte ea. Amy a semnalat familiei sale asemănarea, dar ei au ignorat acest lucru. „Toată lumea are o dublură”, i-a spus mama ei.

Şapte ani mai târziu, în noiembrie 2021, Amy a postat pe TikTok un videoclip cu ea însăşi, cu părul albastru, în care îşi făcea un piercing în sprânceană.

La 320 de kilometri distanţă, în Tbilisi, o altă tânără de 19 ani, Ano Sartania, a primit videoclipul de la o prietenă. „Mişto, arată ca mine”, a comentat ea. Ano a încercat să dea de urma fetei cu piercing în sprânceană pe internet, dar nu a reuşit să o găsească, aşa că a distribuit videoclipul pe un grup WhatsApp de la universitate pentru a vedea dacă cineva o poate ajuta. Cineva care o cunoştea pe Amy a văzut mesajul şi le-a conectat pe Facebook.

Amy a ştiut instantaneu că Ano era fata pe care o văzuse în urmă cu atâţia ani la emisiunea de talente.

„Te-am căutat atât de mult timp!”, a trimis ea un mesaj.

„Şi eu”, i-a răspuns Ano.

În următoarele zile, au descoperit că aveau multe în comun, dar nu toate aveau sens.

PRIMA ÎNTÂLNIRE, LA STAŢIA DE METROU

Amândouă se născuseră la maternitatea Kirţhi – care nu mai există – din vestul Georgiei, dar, potrivit certificatelor de naştere, zilele lor de naştere erau la câteva săptămâni distanţă. Nu puteau fi surori, cu atât mai puţin gemene.

Dar existau prea multe asemănări. Le plăcea aceeaşi muzică, amândouă adorau să danseze şi chiar aveau aceeaşi coafură. Au descoperit că aveau aceeaşi boală genetică, o afecţiune osoasă numită displazie.

Se simţeau ca şi cum ar fi desluşit împreună un mister. „De fiecare dată când aflam ceva nou despre Ano, lucrurile deveneau mai ciudate”, spune Amy.

Au stabilit să se întâlnească şi, o săptămână mai târziu, în timp ce Amy se apropia de vârful scării rulante de la staţia de metrou Rustaveli din Tbilisi, ea şi Ano s-au văzut în carne şi oase pentru prima dată.

„A fost ca şi cum m-aş fi uitat într-o oglindă, exact aceeaşi faţă, exact aceeaşi voce. Eu sunt ea şi ea sunt eu”, povesteşte Amy. A ştiut atunci că sunt gemene.

„Nu-mi plac îmbrăţişările, dar am îmbrăţişat-o”, povesteşte, la rândul ei, Ano.

AU DECIS SĂ-ŞI IA FAMILIILE LA ÎNTREBĂRI

Au decis să îşi confrunte familiile şi pentru prima dată au aflat adevărul. Fuseseră adoptate, separat, la câteva săptămâni distanţă, în 2002.

Amy a fost supărată şi simţea că întreaga ei viaţă fusese o minciună. Îmbrăcată din cap până în picioare în negru, pare dură, dar se joacă nervos cu colierul metalic şi îşi şterge o lacrimă care îi lasă o dâră de rimel pe obraz. „Este o poveste nebună”, spune ea. „Dar este adevărată”, adaugă tânăra.

Ano a fost „furioasă şi supărată pe familia mea, dar am vrut doar ca discuţiile dificile să se termine pentru ca noi toţi să putem merge mai departe”, povesteşte Amy.

Săpând mai adânc, gemenele au descoperit că detaliile de pe certificatele lor oficiale de naştere, inclusiv data naşterii, erau greşite.

Neputând să aibă copii, mama lui Amy spune că o prietenă i-a spus că la spitalul local era un copil nedorit. Dacă dă bani medicilor, putea să-l ia acasă şi să îl crească ca pe copilul ei.

Mamei lui Ano i s-a spus aceeaşi poveste.

Niciuna dintre familiile adoptive nu ştia că fetele sunt gemene şi, în ciuda faptului că au plătit o mulţime de bani pentru a-şi adopta fiicele, spun că nu şi-au dat seama că era ilegal. Georgia trecea printr-o perioadă de tulburări şi, întrucât personalul spitalului era implicat, au crezut că este legitim.

Niciuna dintre familii nu a vrut să dezvăluie câţi bani a plătit, dar gemenele nu au putut să nu se întrebe dacă părinţii lor biologici nu le-au vândut cumva pentru profit.

ÎN CĂUTAREA MAMEI BIOLOGICE

Amy a vrut să o caute pe mama lor biologică pentru a afla, dar Ano nu era sigură că vrea să ştie. „De ce vrei să te întâlneşti cu persoana care s-ar putea să ne fi trădat?”, a întrebat ea.

Amy a găsit un grup pe Facebook dedicat reunirii familiilor din Georgia cu copii suspectaţi că au fost adoptaţi ilegal la naştere şi a împărtăşit povestea lor. O tânără din Germania a răspuns, spunând că mama ei a născut două fete gemene la maternitatea din Kirţhi în 2002 şi că, deşi i s-a spus că au murit, acum are unele îndoieli.

Testele ADN au dezvăluit că fata din grupul de pe Facebook era sora lor şi că locuia cu mama lor naturală, Aza, în Germania.

Amy era disperată să o întâlnească pe Aza, dar Ano era mai sceptică. „Aceasta este persoana care s-ar putea să ne fi vândut, nu ne va spune adevărul”, a avertizat ea. Dar chiar şi aşa, a fost de acord să meargă în Germania cu Amy pentru a o sprijini.

Grupul de Facebook pe care gemenele îl folosiseră, Vedzeb, înseamnă „Caut” în georgiană. Acesta are nenumărate postări de la mame care spun că personalul spitalului le-a spus că bebeluşii lor au murit, dar mai târziu au descoperit că decesele nu au fost înregistrate şi că ar putea fi încă în viaţă copiii lor.

Alte mesaje sunt ale unor copii precum Amy şi Ano, care îşi caută părinţii biologici.

UN CAPITOL ÎNTUNECAT DIN ISTORIA GEORGIEI

Grupul are peste 230.000 de membri şi, împreună cu accesul la site-urile de ADN, a aruncat în aer un capitol întunecat din istoria Georgiei.

Grupul a fost înfiinţat de jurnalista Tamuna Museridze în 2021, după ce a descoperit că a fost adoptată. Ea şi-a găsit certificatul de naştere cu detalii incorecte când făcea ordine în casa mamei sale decedate. A înfiinţat grupul pentru a-şi căuta propria familie, dar grupul a ajuns să expună un scandal de trafic de copii ce afectează zeci de mii de persoane şi se întinde pe zeci de ani.

Tamuna a ajutat la reunirea a sute de familii, dar încă nu a dat de urma propriei familii. În schimb, a descoperit o piaţă neagră a adopţiilor care se întindea pe întreg teritoriul Georgiei şi a continuat de la începutul anilor 1950 până în 2005. Ea crede că a fost vorba de crimă organizată şi că implica persoane din toate sectoarele societăţii, de la şoferi de taxi la persoane cu funcţii înalte în guvern. Funcţionarii corupţi falsificau documentele necesare pentru adopţiile ilegale.

„Scara este de neimaginat, până la 100.000 de copii au fost furaţi. A fost ceva sistemic”, spune ea.

Tamuna explică faptul că a calculat această cifră numărând persoanele care au contactat-o şi combinând această cifră cu perioada de timp şi cu răspândirea cazurilor la nivel naţional. Din cauza lipsei de acces la documente – unele au fost pierdute, iar altele nu sunt făcute publice – este imposibil să se verifice cifra exactă.

Tamuna spune că mulţi părinţi i-au povestit că atunci când au cerut să vadă cadavrele bebeluşilor lor morţi li s-a spus că aceştia fuseseră deja îngropaţi în incinta spitalului. De atunci, ea a aflat că cimitirele din spitalele georgiene nu au existat niciodată. În alte cazuri, părinţilor li se arătau bebeluşi morţi care fuseseră îngheţaţi în morgă.

Tamuna mai spune că era scump să cumperi un copil, aproximativ echivalentul unui an de salariu.

Ea a descoperit că unii copii au ajuns la familii străine din SUA, Canada, Cipru, Rusia şi Ucraina.

În 2005, Georgia şi-a modificat legislaţia privind adopţiile, iar în 2006 a consolidat legile împotriva traficului de persoane, ceea ce a îngreunat adopţiile ilegale.

BEŢE ÎN VALIZĂ ÎN LOC DE OASE

O altă persoană care caută răspunsuri este Irina Otaraşvili. Aceasta a născut doi băieţi gemeni într-o maternitate din Kvareli, la poalele munţilor Caucaz din Georgia, în 1978. Imediat după naştere, medicii i-au spus că ambii băieţi sunt sănătoşi, dar, din motive care nu i-au fost niciodată explicate, nu i-au fost arătaţi. La trei zile după ce s-au născut, i s-a spus că amândoi au murit subit. Un medic a spus că aveau probleme respiratorii.

Irina şi soţul ei nu puteau să înţeleagă ce s-a întâmplat, dar, mai ales în perioada sovietică, „nu puneai la îndoială autoritatea”, povesteşte ea. Aşa că ea a crezut tot ce spuneau.

Li s-a cerut să aducă o valiză pentru a lua rămăşiţele bebeluşilor şi pentru a le îngropa într-un cimitir sau în grădina lor, aşa cum se obişnuia la acea vreme pentru bebeluşi. Medicul le-a spus să nu deschidă niciodată valiza, deoarece ar fi prea supărător să vadă cadavrele.

Irina a făcut cum i s-a spus, dar 44 de ani mai târziu, fiica ei, Nino, a găsit grupul de Facebook al Tamunei şi a devenit suspicioasă. „Dacă fraţii noştri nu au murit cu adevărat?”, s-a întrebat ea. Nino şi sora ei, Nana, au decis să dezgroape valiza.

„Inima îmi bătea cu putere”, a povestit ea. „Când am deschis-o, nu erau oase, doar beţe. Nu ştiam dacă să râdem sau să plângem”, a relatat femeia. Ea spune că poliţia locală a confirmat că în valiză erau crengi de viţă-de-vie şi că nu existau urme de rămăşiţe umane. Ea crede acum că fraţii ei de mult pierduţi ar putea fi încă în viaţă.

REÎNTÂLNIREA

În hotelul din Leipzig, Amy şi Ano se pregătesc să o întâlnească pe mama lor biologică. Ano spune că s-a răzgândit şi vrea să se retragă. Dar este o ezitare de moment şi, după ce respiră adânc, decide să meargă mai departe.

Mama lor biologică, Aza, aşteaptă nervoasă în altă cameră.

Amy deschide uşa cu ezitare şi Ano o urmează, aproape că o împinge pe sora ei în cameră.

Aza le iese în întâmpinare şi le îmbrăţişează strâns, câte o geamănă cu fiecare braţ. Minutele trec şi, încremenite în îmbrăţişare, nimeni nu vorbeşte.

Lacrimile curg pe faţa lui Amy, dar Ano rămâne stoică şi neclintită. Ea pare chiar puţin iritată. Cele trei se aşază să vorbească în particular.

Mai târziu, gemenele spun că mama lor le-a explicat că a fost bolnavă după naştere şi a intrat în comă. Când s-a trezit, personalul spitalului i-a spus că, la scurt timp după ce s-au născut, copilele au murit.

Aza spune că întâlnirea cu Amy şi Ano i-a dat un nou sens vieţii. Deşi nu sunt apropiate, ele păstrează legătura.

FETIŢA ÎN NEGRU CARE O URMĂREA PESTE TOT

În 2022, guvernul georgian a lansat o anchetă privind traficul de copii. A vorbit cu peste 40 de persoane, dar cazurile erau „foarte vechi, iar datele istorice s-au pierdut”. Jurnalista Tamuna Museridze spune că a împărtăşit informaţii, dar guvernul nu a spus când îşi va publica raportul.

În ceea ce o priveşte, Tamuna a făcut cel puţin patru încercări de a afla ce s-a întâmplat. Printre acestea se numără o investigaţie în 2003 privind traficul internaţional de copii, care a dus la o serie de arestări, dar puţine informaţii au fost făcute publice. Iar în 2015, în urma unei alte investigaţii, presa georgiană a relatat că directorul general al maternităţii din Rustavi, Aleksandr Baravkovi, a fost arestat, dar a fost exonerat şi s-a întors la muncă.

BBC a contactat Ministerul de Interne georgian pentru mai multe informaţii despre cazuri individuale, dar i s-a spus că detaliile specifice nu vor fi făcute publice din cauza protecţiei datelor.

În prezent, Tamuna şi-a unit forţele cu avocatul pentru drepturile omului Lia Muhaşavria pentru a aduce cazurile mai multor victime în faţa instanţelor georgiene. Acestea doresc să obţină dreptul de a avea acces la documentele lor de naştere, lucru care nu este posibil în prezent în conformitate cu legislaţia georgiană.

Ele speră că acest lucru va ajuta la „liniştirea fantomelor”.

„Întotdeauna am simţit că lipseşte ceva sau cineva din viaţa mea”, spune Ano. „Obişnuiam să visez la o fetiţă în negru care mă urmărea peste tot şi mă întreba despre ziua mea”, a dezvăluit ea. Acest sentiment a dispărut atunci când a găsit-o pe Amy.