Tradiții la Ovidenii. Ziua Luminii și a Filipilor

Creștinii sărbătoresc sâmbătă, 21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Cunoscută în tradiția populară și cu numele de „Ovidenia”, „Vovidenia” sau „Obrejenia”, sărbătoarea este o zi a luminii care sparge întunericul morții. Se spune că de la Ovidenii a început și tradiția praznicelor și tot acum începeau Filipii, sărbători ținute de teama lupilor, pentru paza gospodăriilor. Tradițiile specifice sărbătorii de Ovidenii încep din Ajun, când credincioșii merg în cimitire și aprind lumânări pentru sufletul moșilor și strămoșilor, mai ales pentru cei care au murit fără lumânare și pentru copiii nebotezați. Această tradiție este una care a rezistat mai ales în zona Moldovei. Tot aici se mai dau de pomana vărzari și vase cu apă, dar cea mai importantă în această noapte este Lumina. Se spune în tradiția populară că acum se deschid cerurile și trebuie să se facă praznice pentru cei care nu mai sunt. Chiar se consideră că praznicele s-au născut Ovidenii. În vechime se făceau pomeniri mai ales pentru copii și pentru cei care au avut morți năprasnice. În cimitire se aprindeau lumânări cât un stat de om, iar ce rămânea după ce ardeau se folosea pentru vrăji sau ca să vezi ursitul în noaptea de Anul Nou. În satul tradițional, sărbătoarea coincide cu primul și cel mai important dintre Filipi sau Hilipii de iarnă, Filipul cel șchiop. Acesta mai era numit Filipul cel Mare, fiind conducătorul cetelor de Filipi, patronii lupilor.
Ziua când înflorește Iarba fiarelor
Din aceasta zi încep să se ungă cu usturoi ferestrele, ușile și locurile de culcare, ca să nu se lipească de casa farmecele. De la Ovidenii încep și fermecătoarele să facă vrăji. Se spune că în dimineața de Ovidenii înflorește și Iarba fiarelor, o plantă miraculoasă, capabilă să înmoaie fierul și să deschidă orice lacăt. Crește pe locuri greu accesibile, pe stânci abrupte, în desișul pădurilor, în locuri mlăștinoase. Este invizibilă ziua, iar noaptea scânteiază și arde ca o flacăra roșie sau argintie. E otrăvitoare, iar vitele care o pasc mor. Dacă vreun cal calcă peste Iarba fiarelor, i se vor desprinde potcoavele. De la Ovidenii, femeile încep a coace vărzări și plăcinte cu dovleac, alături de care vor pune și o cană cu covașă. Băutură încă întâlnită în satele Moldovei, covașa este o fiertură din mălai și faină de grâu. Are un gust dulce-acrișor și se împarte prin vecini pentru ca vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos. În alte zone, covașa se transformă în turtă, din care fiecare om trebuie să mănânce pentru a fi ferit de strigoi.
Maura ANGHEL