Violența contra femeilor are costuri de 290 de miliarde de euro pe an pentru UE. România are un cost de 12 miliarde

Costul anual al violenței împotriva femeilor din cauza sexului de care aparțin e estimat la 290 de miliarde de euro pe an în UE, conform unui studiu publicat miercuri de European Institute for Gender Equality (EIGE), potrivit EUObserver.

Violența între partenerii intimi, care a crescut considerabil în pandemie, contribuie cu peste jumătate din cost (151 miliarde de euro).

Violența împotriva femeilor se referă la orice fel de daune fizice, sexuale sau psihologice suferite de o femeie.

Aceste rezultate sunt cam cu o treime mai mari decât estimările anterioare - în parte datorită unei incidențe mai mari, în parte datorită modificării metodologiei.

Una din trei femei din UE cu vârstă peste 15 ani a fost victima violenței fizice și/sau sexuale, iar 22% din femeile europene au fost agresate de către un partener intim.

„Viața, durerea și suferința omului nu au un preț. Totuși, cunoașterea costului violenței poate ajuta statele UE să direcționeze bani acolo unde este cu adevărat nevoie de ei - și unde sunt cheltuiți cu cel mai mare folos”, a declarat Carlien Scheele, directoarea EIGE.

Cel mai mare cost derivă din reducerea calității vieții victimei din cauza daunelor fizice și emoționale suferite în urma infracțiunii (56%), urmat de cel al serviciilor judiciare penale (21%) și de producția economică nerealizată (14%).

Raportul arată că violența are un efect negativ asupra capacității victimelor de a lucra, fapt care se reflectă atât în productivitatea lor cât și în zilele libere luate de la muncă.

Alte costuri sunt cele cu sănătatea, servicii judiciare civile (de exemplu pentru divorț sau pentru custodia copiilor), subvenții pentru locuință și protecția copilului.

Se estimează că în UE costul violenței împotriva femeilor e cel mai ridicat în Germania (54 miliarde euro), Franța (43), Italia (38), Spania (30), Polonia (24) și România (12).

Scheele afirmă că statele UE trebuie să investească mai mult în servicii și acțiuni care previn violența împotriva femeilor și care protejează victimele. „Este atât un imperativ moral cât și o economie [abordare economică - n.trad.] competentă”, a declarat ea.

Costul violenței împotriva femeilor din UE și din statele UE se bazează pe extrapolarea cifrelor din Regatul Unit, unde sunt disponibile foarte multe date.

Pentru a asigura acuratețea calculului costului violenței împotriva femeilor în UE, EIGE a cerut statelor membre să colecteze date de la serviciile publice precum cele polițienești și judiciare, pe lângă date din sondaje.

Conform Convenției de la Istanbul, un tratat internațional care protejează femeile de violență, colectarea datelor detaliate privind diversele forme ale violenței între sexe e obligatorie pentru toate statele membre.

Toate statele UE au semnat-o, însă Bulgaria, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania și Slovacia nu au ratificat-o încă.

Turcia s-a retras formal din convenție. Polonia ar putea fi următoarea care se va retrage - mai ales după ce premierul Mateusz Morawiecki a declarat anul trecut că e incompatibilă cu constituția poloneză.