Aleksei Navalnîi povestește o zi de viaţă în închisoare: 'Sunt trezit din oră în oră, deoarece s-a stabilit că există pericolul să evadez'

 

"Zăpadă. Bărbaţi în uniforme negre de închisoare, cu cizme şi căciuli de blană, stau în picioare în întuneric, cu mâinile la spate, iar din vârful unui stâlp înalt, un difuzor urlă 'Glorie ţie, patrie liberă!' " - aşa descrie Aleksei Navalnîi începutul unei zile în tabăra penitenciară IK-2 din Pokrov, la 100 de km la est de Moscova, unde execută o pedeapsă la care susţine că a fost condamnat pe nedrept, relatează vineri agenţia Reuters, potrivit AGERPRES.

 

 Cel mai cunoscut dizident rus a fost închis luna trecută pentru nerespectarea condiţiilor de eliberare condiţionată şi mai are de stat în închisoare mai mult de doi ani şi jumătate. El spune că dosarul iniţial i-a fost înscenat pentru a-i împiedica activitatea politică împotriva preşedintelui Vladimir Putin. Încălcarea condiţiilor de suspendare a pedepsei a comis-o prin părăsirea ţării - ca să se trateze în Germania, după ce a fost otrăvit anul trecut cu agent neurotoxic Noviciok. În ianuarie, când a revenit la Moscova, a fost arestat chiar pe aeroport, judecat rapid şi trimis în colonia de muncă.

 

Navalnîi a povestit cum e viaţa în închisoare prin intermediul reţelei Instagram. Relatarea celebrului deţinut în vârstă de 44 de ani este coroborată de declaraţiile făcute Reuters prin telefon de alţi doi bărbaţi, închişi anterior în acelaşi loc.

Deşteptarea se dă dimineaţa la ora 6. Deţinuţii au la dispoziţie două minute să se îmbrace şi încă două să îşi facă paturile. Ultimii doi care termină sunt pedepsiţi, uneori cu bătaia, afirmă Dmitri Diomuşkin, eliberat în 2019.

Urmează ceremonialul de pe platoul din jurul barăcilor, apoi înviorarea. Din difuzor curg ordinele privind exerciţiile. Când se dă comanda de mers pe loc, "îmi imaginez că fac parte dintr-o versiune rusească a Războiului stelelor", spune Navalnîi.

La întoarcerea în barăci, se stă la coadă, cu mâinile la spate tot timpul, pentru rândul la spălat, mers la WC sau bărbierit - având pe post de frizeri doi deţinuţi care colaborează cu gardienii. Potrivit lui Diomuşkin, totul decurge rapid: "Mergi la ei, ridici capul şi te bărbieresc în mai puţin de un minut sau 40 de secunde".

Micul dejun la ora 6.30 - terci în boluri de metal şi ceai dulce în căni tot de metal. La sfârşit, deţinuţii trebuie să se ridice în picioare şi să arate mâinile; le este interzis să ia cu ei o parte din mâncare.

Apelul nominal care se face după masa de dimineaţă presupune două ore de stat în picioare. Peste zi mai pot urma şi altele, arată fostul deţinut Gleb Drobilenko.

Se ordonă activităţi doar ca să treacă timpul: 15 deţinuţi fac şi desfac paturile tuturor colegilor timp de câteva ore. Alţii mută mobila, şterg praful, apoi o mută din nou în altă parte a barăcii.

Navalnîi are dreptul de a fi vizitat de un avocat în fiecare zi lucrătoare. Apărătorii lui sunt ţinuţi însă câte trei-patru ore în aşteptare, înainte de a li se permite convorbiri scurte.

La prânz se serveşte supă, făcută de multe ori din resturi de terci de dimineaţă, apoi un cartof şi nişte pui sau porc, îşi aminteşte Diomuşkin. După aceea, deţinuţii sunt duşi într-o sală unde fac exerciţii fizice la comandă; unii leşină, spune Drobilenko. Gardienii ţin uneori scurte lecţii.

De la ora 17.00, personalul porneşte televizoarele timp de o oră, permiţând vizionarea ştirilor sau a unor programe educative la posturile de stat. Gardienii încearcă să ţină deţinuţii în picioare, nu aşezaţi, cât mai mult timp.

 

Înainte de culcare - spălarea pe picioare, spălatul şosetelor şi controlul făcut de gardieni, care verifică dacă deţinuţii nu au vânătăi. Somnul este interzis până la ora 22. "Justiţiarii" - deţinuţi care cooperează cu autorităţile - se plimbă printre paturi, atenţi să nu închidă cineva ochii.

Peste noapte, spune Navalnîi, este trezit din oră în oră, deoarece s-a stabilit că există pericolul să evadeze. Un bărbat se apropie de fiecare dată, îl filmează şi îl trezeşte, deşi în celulă există o cameră de filmat cu circuit închis. "Apoi adorm la loc liniştit, cu gândul că sunt oameni care nu m-au uitat şi nu mă vor pierde, ceea ce e grozav, nu?".