Anomaly: Warzone Earth – RePlay Review

Anomaly: Warzone Earth – RePlay Review

Acum nu chiar atât de mulţi ani încât să folosesc cuvinte precum odinioară sau formule stilistice gen când se băteau urşii în coade, Tower Defense era un tip de hartă personalizată din RTS-uri al cărei obiectiv era să construieşti o defensivă capabilă să respingă valuri din ce în ce mai puternice de inamici folosind abilităţi adeseori complementare. Urmărind populaţia în creştere de entuziaşti ai acestui stil de gaming în care puteau, nederanjaţi, să-şi fumeze ţigările cu o mână în timp ce desemnau comenzi leneşe cu palma cealaltă, diverşi producători s-au trezit cu o piaţă neexploatată şi au deschis robinetul unor clone care, făcute buchet, au zămislit un nou gen în industria gaming-ului.

Genul s-a născut probabil din dependenţa acută creată de Battle.Net în vremurile medievale ale lui Warcraft III, când fiecare referinţă culturală la modă, de la Pokemon la Harry Potter, avea un reprezentant tematic în acest tipar de hărţi modificate.

Apoi s-a răspândit şi pe ecranele smartphone-urilor, probabil cel mai cunoscut joc de gen fiind Plants vs. Zombies (disponibil şi pentru PC). Cu toate astea, pe parcursul a miliarde de ore irosite în faţa valurilor nesfârşite de monstruleţi ce trebuiau opriţi, nimeni nu şi-a pus întrebarea cum se simt invadatorii. De ei cine are grijă? Pe ei cine îi plânge după ce sunt făcuţi scrum de către structurile care trăznesc, scuipă, bombardează sau mitraliază tot ce le intră în rază?

Pe această premisă a pornit colectivul 11 bit Studios când ne-a livrat Anomaly: Warzone Earth, un experiment care poate fi descris ca „tower offense”, în principiu fiindcă rolul tău e să asediezi fortificaţii şi să ajungi la obiective amplasate la capătul unor peregrinări printre turele de diverse tipuri, mărimi şi forme. Pentru a îndeplini această misiune, ai la dispoziţie un convoi de maxim 6 vehicule de tot atâtea tipologii şi avatarul tău pe tabla de joc, numit foarte sugestiv Hero sau Commander.

Dar mai multe despre asta după ce vă povestesc cum s-a ajuns în situaţia în care nepoţii noştri trebuie să ghideze convoaie printre turnuri.

Suntem în anul…

2018. Dacă mă uit la calendar, cam peste şase ani şi ceva. Nepoţii noştri suntem de fapt tot noi, dar ne-au dat bărbile, iar scena descrisă e făcută mai mult sau mai puţin muci de către bucăţile unei nave spaţiale naufragiate în Baghdad şi Tokyo. Unde mai pui că în jurul acestor relicve rătăcite, nişte maşinării au răsărit din pământ ca turnuleţele din Pantelimon.

Tu, vajnicul erou, adică un omuleţ care n-ar ieşi cu nimic în evidenţă dacă n-ar avea un costum dotat cu superputeri, trebuie să învingi o rasă de fiinţe mecanoide care au prins rădăcini, atât la propriu cât şi la figurat, în centrul acestor metropole. Dar după cum ne-a învăţat recent Osama bin Laden, niciun om nu e antiglonţ, drept pentru care prezenţa avatarului e complementată de un convoi pentru care abilităţile costumului acţionează ca mecanic, nor de gaz fumigen, opţiune pentru distragerea inamicilor sau bombardament de pe orbită.

Ocazional, pachete de întăriri vin sub forma „muniţiei” pentru abilităţi, în speţă când distrugeţi turnurile inamice. Utilizarea lor inteligentă e absolut obligatorie pe nivelul de dificultate Hardcore, motivată de existenţa unui clasament mondial şi pachetul de achievements.

Aşadar, şase tipuri de vehicule pot compune coloana pe care sunteţi desemnaţi să o călăuziţi. Precum turnurile din Tower Defense, fiecare dintre ele are o specializare şi atât compoziţia convoiului, cât şi ordinea în care le aranjaţi va contribui la probabilitatea de succes pe care o are călătoria în teritoriul inamic. Fireşte, nu aveţi de la început acces la toate şi deblocarea se face succesiv, pe parcursul celor 13 misiuni care alcătuiesc modul Story:

1. APC – sau Armored Personnel Carrier. „Bursucul” ilustrat pe marile ecrane în Aliens al lui James Cameron este prima unitate din menajerie, cu o armură decentă, dar un damage neglijabil.
2. Crawler – una dintre cele mai răspândite tipologii mecha, Crawler-ul face damage masiv şi are cea mai mare rază dintre vehicule, dar este şi extrem de fragil.
3. Shield – un generator de scut pe roţi care creează o „umbrelă” protectoare pentru vehiculele apropiate din convoi.
4. Tank – cu o armură puternică şi un damage decent, tancul poate deschide calea caravanei fără frica unei distrugeri iminente.
5. Dragon – un tanc ce trage în două direcţii cu lansatorul de flăcări integrat, Dragonul are marele avantaj de a adăuga un efect DoT (damage over time) ţintei sale.
6. Supply – un vehicul de suport care se încarcă cu fiecare turn distrus. Odată ce aţi umplut şase charge-uri, o abilitate va fi generată pe platforma maşinăriei, al cărei conţinut este desemnat de nivelul de upgrade al automobilului.

Pentru că da, vă puteţi îmbunătăţi mastodonţii de metal până la maxim trei niveluri. Iar uUn echilibru între compoziţie şi nivelul de upgrade va fi absolut esenţial ca să îndepliniţi obiectivele primare, precum şi achievement-urile şi medaliile pentru eficienţă, nivel ridicat de distrugeri sau o rută cât mai eficientă.

Controlul e limitat de alegerea unui traseu prin determinarea direcţiei la fiecare intersecţie. Harta tactică, precum şi invocarea sistemului de abilităţi pun pe pauză cursul evenimentelor, făcând toată tărăşenia mai uşoară decât vă aşteptaţi. Cu toate astea, un nor aruncat la timpul potrivit poate permite scutului să se regenereze, un repair zvârlit în zona de foc intens poate atenua considerabil puterea de foc inamică, iar faptul că aveţi pauză la discreţie nu răpeşte un anume tempo jocului.

Povestea, pe de altă parte, e destul de superficială, iar poantele sunt englezeşti scrise de producători polonezi. La fel de bine însă, universul nu se ia extrem de în serios şi poate fi descris mai degrabă ca fiind „drăguţ” decât „penibil”. Aspect care se extinde şi asupra coloanei sonore.

Să zicem că dacă aveţi nevoie de motive pentru care să vă îngrijoraţi, asta ar fi cam lungimea jocului. Eu, un individ nu intimidant de strălucit, l-am terminat într-o după-amiază. Sigur, după campanie se deschid două noi moduri de joc – Baghdad Mayhem şi Tokyo Raid, dar longevitatea nu câştigă legendar de mult şi faptul că decorul are doar două formaturi, în funcţie de oraşul ales, nu este nici el un aspect încurajator (în ciuda atenţiei cu care au fost construite).

Daaaar, toate astea vin sub umbrela unui preţ foarte conştient de ce oferă întregul pachet: 9,99 EUR. Drept pentru care, raportat la calitatea produsului, se poate spune despre Anomaly că e foarte cost-efficient. Şi nu pot decât să încurajez achiziţionarea lui în cazul în care preferaţi lucruri drăguţe la preţuri decente.