Arx Fatalis Review

Arx Fatalis Review

La Arx Fatalis s-a lucrat timp de doi ani de zile, acest titlu avand parte pana in momentul lansarii de o traiectorie destul de zbuciumata. Concomitent cu o schimbare de distribuitor (locul celor de la Fishtank Interactive a fost luat de JoWooD Productions), jocul a fost amanat de cateva ori, fiind asteptat sa apara succesiv in primavara, in luna mai, in iulie, pentru ca in final sa fie lansat mai intai in Germania si apoi in restul Europei si in Statele Unite. Prima versiune demo aparuta in martie nu a impresionat prea mult. Pe langa faptul ca se misca ingrozitor de prost pe sisteme high-end pentru acele vremuri, grafica era uratica, insa ceea ce a retinut atentia jucatorilor a fost atmosfera care aducea aminte de Ultima Underworld. Imbunatarile fata de prima varianta demo sunt evidente, de la efecte vizuale, interfata modificata si pana la optimizarea engine-ului.

Ca orice RPG care se respecta, in Arx Fatalis trebuie mai intai sa iti configurezi caracterul. Desi nu exista clase, avem la dispozitie 4 atribute (strenght, mental, dexterity si constitution) si 9 skill-uri (stealth, tehnical, intuition, ethereal-link, object knowledge, casting, close-combat, projectile si defense). In functie de impartirea punctelor bonus intiale (18 pentru skill-uri si 16 pentru atribute), aleatoare sau dupa dorinta jucatorului, se calculeaza ceilalti parametri: armor class, resistance to magic, resistance to poison, health, mana si level of damage. Astfel valoarea acestor stats creste in stransa legatura cu valoarea atributelor si a skill-urilor, punctele de experienta dobandindu-se fie din urma indeplinirii de quest-uri, fie din omorarea inamicilor.
In rest, putem alege dintre doar 4 tipuri de infatisari, nici una feminina. Nu avem o perspectiva third-person din care sa ne putem vedea din exterior, chiar daca secventele intermediare realizate cu engine-ul jocului difera in timp real in functie de felul armurilor si armelor cu care este dotat personajul principal.

Jocul incepe cu evadarea din temnitele goblinilor a personajului principal care descopera ca sufera de amnezie. Daca initial ai ca singur scop aflarea identitatii tale, pe parcurs, dupa ce capeti numele de Am Shaegar (“cel care nu are nici un nume”) si apoi, din ipostaza unui Gardian, aparator al Binelui, descoperi ca sarcina ta principala este de a salva lumea din Arx Fatalis, un univers fantasy aproape clasic, populat cu oameni, dwarfi, goblini, troli si oamenii-sobolani. Din cauza disparitiei soarelui, toate aceste rase au fost fortate sa se adaposteasca in subteran unde au convietuit in pace timp de cativa ani, moment in care vechile animozitati au iesit la suprafata din cauza incercarilor lui Akbaa, Zeul Haosului, de a pune stapanire pe aceasta lume.

Interfata este una dintre cele mai neobisnute pe care le-am intalnit vreodata la un joc care se desfasoara dintr-o perspectiva first-person, insa va veti obisnui cu ea destul de repede. Interfata aminteste de Daggerfall, dar mai ales de Ultima Underworld. Avem indicatori de mana si health, precum si icoane pentru accesarea inventarului, a banilor, a jurnalului si a sistemului de vraji. Jurnalul cuprinde statistici legate de skill-uri, atributele si parameterii jucatorului, un log cu toate questurile, cartea de vraji ce contine runele din dotare si vrajile ce pot fi castate cu acestea, precum si un auto-map ce arata progresul in joc si cartografiaza automat zonele deja explorate, auto-map ce poate fi afisat permanent pe ecran incepand cu v1.15. Chiar daca spre sfarsitul jocului jurnalul nu va avea foarte multe pagini, este frustrant sa salvezi cand citesti ultima pagina, sa iesi de tot din joc si apoi cand intri sa constati ca trebuie sa rasfoiesti toate paginile atunci cand primesti un nou quest. Ca si in Morrowind, nu poti face adnotari proprii in jurnal, desi aceasta facilitate ar fi putut fi introdusa, producatorii au declarat ca ea este incompatibila cu o viitoare posibila portare a jocului, confirmandu-se astfel zvonurile ca Arx Fatalis ar putea fi lansat si pe Xbox.

In functie de cele trei ipostaze in care te poti afla in timpul jocului, interfata se modifica corespunzator in trei moduri diferite.
Astfel, in cursor mode interactionezi cu mediul inconjurator prin punerea obiectelor dorite in inventar (cu drag & drop sau left click + shift). Din pacate, acestea nu ies in evidenta, insa acest impediment va disparea pe parcurs, odata ce te vei obisnui cu acest mic impediment. Avand diferite marimi, ele pot fi asezate in inventarul ce seamana cu cel din Diablo. Chiar daca vei gasi la un moment dat o punga care iti va creste capacitatea de stocare a obiectelor, totusi inventarul este prea mic comparativ cu multitudinea de obiecte din joc. Doar unele dintre ele pot fi suprapuse in grupuri de cate zece bucati, cum ar fi mancarea, potiunile de viata, mana, otrava sau invizibilitate.
Transferul obiectelor intre ele se face fie unul cate unul, fie in grup, cu ajutorul tastei Shift, insa nu poti inlocui direct, de exemplu, potiunile de mana cu merele, ci va trebui in prealabil sa creezi in inventar un loc liber. Cursorul se schimba contextual in functie de actiunile facute. Astfel, efectuand dublu-click asupra unui item il poti folosi, fie asupra ta, fie in combinatie cu alt item, fie interactionand cu un NPC. De remarcat ca nu poti face ca un NPC sa primeasca obiectul pe care stii sigur ca trebuie sa i-l dai in momentul cand vorbeste, ci trebuie sa astepti pana cand termina ce are de spus. De asemenea, un alt aspect negativ este acela ca, in general, cheile din joc nu au denumiri si nici nu dispar dupa folosire. Astfel, pe langa faptul ca ajungi sa nu mai stii ce cheie ai folosit sau nu, pentru a deschide o usa sau un cufar, am fost nevoit sa incerc pe rand toate cheile pe care a trebuit sa le tin astfel in permanenta in inventar.
Periodic, Am Shaegar va cere sa fie hranit, si credeti-ma, mananca poate cea mai variata hrana intalnita intr-un joc: de la morcovi, mere, paine si pana la peste, friptura, vin si apa. Inedit este cum obtii aceste feluri de mancare. Rareori veti gasi peste gata prajit, asa ca va trebui sa il preparati singur prin punerea pestelui crud deasupra focului. Din pacate, nu poti praji 9 pesti deodata, tasta shift nefiind de nici un ajutor, ci unul cate unul, aspect care devine suparator in timp datorita repetitivitatii lui. Din faina, apa si facalet puteti face coca care pusa pe foc se umfla si se transforma in paine, iar daca adaugati si mere veti obtine o placinta gustoasa. Senzatia vizuala si auditiva este atat de puternica, incat m-am trezit la un moment dat ca salivam de pofta. Totodata, bautul vinului intr-o cantitate mare va duce la o stare de ebrietate manifestata in inrosirea ecranului si pierderea acuratetii miscarilor.

Fara indoiala, cel mai original aspect din Arx Fatalis este sistemul de vraji. Jocul ofera peste 50 de tipuri de vraji grupate in 10 nivele, vraji inspirate, potrivit declaratiilor producatorilor, din cartile Death Gate Cycle scrise de Margaret Weis si Tracy Hickman. Ele pot fi castate din taste cu ajutorul unor scroll-uri care si dispar imediat dupa efectuarea vrajii respective. Vrajile se mai pot face folosind cele 20 de rune din joc. Apasand pe tasta CTRL interfata intra in magic mode. Dupa un model intalnit si in Black & White, folosind miscarile mouse-ului, poti desena in aer, intr-o anumita ordine, diversele semne inscriptionate pe rune. O parte din combinatii se gasesc in cartea de vraji, iar pe restul le veti putea descoperi ghidandu-va dupa denumirile runelor si combinatiile deja cunoscute. Dincolo de efectele vizuale si de acest sistem nemaintalnit pana in prezent intr-un RPG, este cam greoi la inceput sa castezi o vraja in timp ce te lupti. Cum deschiderea cartii de vraji in acele momente se soldeaza cu acoperirea aproape totala a ecranului, cel mai indicat este sa memorati vrajile preferate. Poti memora maxim trei vraji prin intermediul shortcut-urilor din tastatura. Atentie insa in timpul luptelor: odata consumata o vraja, slotul corespunzator ei va fi ocupat de urmatoarea.