EVE Online: Trinity Review

EVE Online: Trinity Review

    Un MMO bun este un titlu online în continuă dezvoltare, capabil să îşi fidelizeze jucătorii în aşa fel încât numărul “dezertorilor” să fie minim. Un MMO bun ar trebui să înregistreze o creştere lunară a bazei de jucători care să fie decentă, chiar mică, dar constantă. Jucătorii nou veniţi ar trebui să beneficieze de o perioadă de graţie în care să îşi poată da seama dacă jocul li se potriveşte sau nu – iar în cazurile de potrivire, acei jucători să nu plece decât peste ani şi ani, dacă şi atunci. Un MMO bun ar trebui să ofere o paletă variată de activităţi, atât de tip solo, realizabile fără ajutorul comunităţii, cât şi de grup, realizabile cu ajutorul altor jucători sau entităţi umane din joc. Un MMO bun nu trebuie să forţeze jucătorul să facă ceva, dar să fie capabil să îl răsplătească din plin pe măsura implicării sale. Iar răsplata nu trebuie să fie neapărat materială – din contră, o răsplată care să însemne multă delectare poate fi deseori mult mai apreciată.
        Mai presus de toate, un MMO trebuie să evite cu orice preţ ideea de finalitate, de sfârşit, de plafonare; el trebuie să ofere suport pentru o evoluţie care să ţină cont, preferabil în mod dinamic, de cerinţele şi dezvoltarea bazei de jucători. Ori mai ales la ultimele două capitole, WoW nu prea se califică, acesta fiind motivul pentru care nu îl consider cel mai bun MMO dezvoltat vreodată. În schimb, EVE Online…

        Warp Drive Active
        Motivul pentru care EVE Online a ieşit în evidenţă încă de la început a fost vastitatea sa. Ştiu că prima dată când am auzit de el, cu vreo 2 ani înainte de lansare, eram extrem de sceptic. Cei doi designeri care au avut ideea şi au început proiectul vorbeau despre nişte lucruri aproape fantasmagorice pentru nivelul tehnologic din acea perioadă. O lume cu mii de sisteme solare, staţii orbitale şi planete, unde zeci de mii de piloţi urmau să trăiască făcând ce le trecea prin cap, la un loc, pe acelaşi server. Părea un vis frumos, mai ales pentru un jucător de Elite, X-uri etc. Din fericire, am reuşit să intru în testul beta şi am fost pur şi simplu fascinat. Da, producătorii implementaseră doar jumătate din ce promiseseră iniţial, dar şi aşa, jocul era pur şi simplu copleşitor.
        Erau atât de multe lucruri de făcut, de la misiuni banale până la minerit, explorare sau PvP. Practic aveai totul. Ce era mai ciudat pe atunci era faptul că universul era aproape nepopulat. Iniţial doar vreo 1000 de oameni au riscat să-şi creeze un cont, număr care raportat la cele aproximativ 1500 de sisteme solare era foarte mic. În afara zonelor aglomerate, adică cele de start, rar vedeai vreun pilot. Ce să mai zic de zonele periferice, unde nu exista securitate. Câteva corporatii au prins însă încet-încet curaj şi au părăsit sistemele solare protejate pentru a descoperi adevăratele bogăţii aflate la zeci de gate jump-uri distanţă de ultimele urme de civilizaţie. Acolo au început treptat să cucerească sistem cu sistem, ca într-un final să se stabilească graniţe.

Odată cu creşterea numărului de jucători, corporaţiile au renunţat rapid la scopul lor explorator. Astfel a început să se contureze economia în EVE, care în timp a creat şi climatul politic necesar conflictelor. Sistemele periferice au devenit ”osul” pentru care corporaţiile au început să se lupte. Iar lupta aceasta continuă şi acum. Pentru a încuraja colaborarea între jucători, producătorii au oferit în timp posibilitatea de a se forma aliante, au oferit noi tipuri de nave şi echipamente, posibilitatea de a se construi avanposturi şi staţii şi au introdus noi sisteme care să fie cucerite. Această dezvoltare continuă a dus evident la escaladarea conflictelor, ajungându-se la bătălii de proporţii epice, cu sute de nave şi de piloţi implicaţi. În decurs de doar 3 ani de zile, de la 2000 de jucători online la orele de vârf, s-a ajuns acum la 40.000. 
        Însă chiar şi cu peste 2000 de sisteme solare, universul din EVE începe să devină aglomerat. Luptele şi conflictele se intensifică pe zi ce trece, resursele nu mai ajung, cererea nu mai este satisfăcută. Economia dă semne de oboseală. Sumele de ISK (moneda jocului) investite în tehnică şi dotare militară au atins proporţii astronomice. Imperiile corporaţiilor cad unul câte unul, lumea se fragmentează, iar banul face legea. Normal, rămân imperiile NPC, cu ale lor zone de securitate protejate de CONCORD, o organizaţie independentă creată pentru a facilita negocierile între rase. Însă oare cât va mai dura până când o Alianţă suficient de puternică va pune ochii pe comercianţii din zonele sigure, sau va decide că nici un guvern nu este suficient de puternic pentru a-i face faţă? E doar o problemă de timp până când CONCORD-ul va fi şi el atras de mirajul câştigurilor nelimitate, iar pacea şi liniştea vor deveni o amintire plăcută.

        Docking Permission Requested
        E imposibil să vorbeşti despre EVE Online fără să te implici emoţional. Nu e vorba de orice joc, e vorba de singurul MMORPG adevărat de pe piaţă, care evoluează şi se transformă în funcţie de acţiunile şi deciziile celor care îl joacă. Nu avem un World of Warcraft în care indiferent ce faci, lumea rămâne la fel, exceptând sărbătorile legale. Nu e Lineage, în care ţi-ai ridicat un castel şi joci ca să îl aperi. Nu e nici Anarchy Online, în care politica este aproape absentă şi lumea face PvP din sigurul motiv că există şi această opţiune. Este EVE, joc în care sunt foarte mulţi oameni care trăiesc fără a mai avea legături prea mari cu realitatea. Oameni care acolo sunt la fel de importanţi ca şi în realitate. Aici poţi să fii echivalentul lui Putin, să ai puterea lui şi să acţionezi ca atare. Ai servicii de securitate, spionaj / antispionaj şi puterea a de schimba faţa unei lumi pentru totdeauna. Şi, vă vine să credeţi sau nu, puţeţi să câştigaţi la fel de bine ca un veritabil CEO. Poate că nu e în conformitatea cu EULA, dar asta este neesenţial. Din acest punct de vedere, CCP niciodată nu s-a implicat prea tare în aşa-numitele „EULA Violations”. Da, sunt foarte aspri cu cei care apelează la cheat-uri şi exploit-uri, dar ce faceţi cu ISK-ul câştigat, aia e treaba voastră. Cel puţin cam asta au transmis până acum.
        Cu toate acestea, să nu vă aşteptaţi să găsiţi în EVE o comunitate foarte „prietenoasă” şi „binevoitoare” cu noii veniţi. Deşi lumea este în general deschisă să ajute, peste un anumit punct depinde de voi cât sunteţi de ambiţioşi să mergeţi mai departe. E o lume dură în care va trebui să vă descurcaţi. Din anumite puncte de vedere, e chiar mai greu să evoluaţi decât în realitate. Corporaţii sunt de toate tipurile. Unele îşi desfăşoară activitatea în zonele sigure şi sunt axate pe minerit, producţie, comerţ sau misiuni, în timp ce altele patrulează sistemele periferice. Dacă nu sunteţi amatori de PvP, nicio problemă, veţi avea cu ce să vă ocupaţi timpul. Normal, pierdeţi partea cea mai bogată în satisfacţii şi dezamăgiri a jocului, dar măcar faceţi ceea ce vă doriţi. Puteţi chiar să fiţi şi un singuratic, însă vă va fi extrem de greu.