Gothic II Review

Gothic II Review

Vorbind zilele trecute cu un prieten despre jocuri, discutia noastra a ajuns la subiectul RPG-uri si, inevitabil, la The Elder Scrolls III: Morrowind si seria Gothic. Am ajuns amandoi la concluzia potrivit careia, desi ambele sunt RPG-uri single-player, ele nu se pot compara, in principal din cauza stilului de joc.

Pe de alta parte, el incerca sa ma convinga ca Gothic 2 este unul dintre cele mai bune jocuri aparute vreodata. Pe moment nu l-am contrazis, insa dupa ce l-am terminat, in ciuda unui final cam abrupt, impresia lasata de primele ore de joc a ramas aceeasi: este cel mai captivant joc pe care l-am jucat in ultimul an.

Nu este obligatoriu sa fi jucat Gothic 1, dar este indicat, deoarece ambele parti se leaga din punctul de vedere al povestii. In Gothic 2 vom reintalni o parte din personaje, o parte din locatii, precum si acelasi erou al carui nume este in continuare necunoscut. Odata cu infrangerea Sleeper-ului, bariera magica ce inconjura lumea din Gothic 1 a disparut. Astfel, toti cei care munceau in vale la strangerea minereului magic pentru rege s-au imprastiat in toate directiile.

Fermele din jur au fost asaltate de banditi, fiind puse in ipostaza de a nu mai putea plati tribut. O parte din ele au angajat mercenari pentru a le apara atat de raufacatori, cat si de trimisii regelui, iar cealalta parte s-au pus sub protectia soldatilor care au ocupat centrul orasului insulei Khorinis. Colac peste pupaza, pe langa iminenta izbucnirii unui razboi civil, armata trimisa in vale pentru a instaura ordinea si pentru a restabili productia de minereu este atacata si incercuita de orci care se pare ca actioneaza la ordinele unui nou personaj malefic.

Cum eroul nostru este gasit inconstient sub niste stanci de catre vrajitorul Xardas care reuseste sa il aduga in turnul sau, scurta perioada de timp necesara refacerii caracterului principal este si motivul pentru care atributele si skill-urile acestuia sunt apropiate de zero. Pe de o parte, cei care au sperat ca isi pot importa personajul din prima parte vor fi dezamagiti, iar, pe de alta parte, observam ca intentia celor de la Pirahna Bytes a fost aceea de a asigura sanse egale atat celor care au jucat Gothic 1, cat si celor care iau pentru prima data contact cu acest univers.

Lumea din Gothic 2 are aproximativ 25 de kilometri patrati (peste 10 mile patrate), fiind cam de trei ori mai mare decat cea din prima parte. Totusi, este mult mai mica decat ceea ce isi doreau producatorii, intentie care a ramas in acest stadiu datorita lipsei de timp. Chiar si asa, durata jocului poate varia intre 40 si 70 de ore in functie de numarul quest-urilor indeplinite. In afara celor legate de firul epic principal, quest-urile pot fi duse la bun sfarsit nu neaparat intr-o anumita ordine si, in general, in orice moment, cu exceptia catorva ce trebuie terminate intr-o anumita perioada de timp.

De asemenea, unele pot fi rezolvate in mai multe feluri, fie ca sunt sau nu comune factiunilor din joc. Exista un sistem flexibil in care quest-urile sunt impartite in current, completed si failed, iar, dupa factiunea din care faci parte, poti avea quest-uri specifice, ceea ce sporeste nelinearitatea jocului si deci dorinta de a-l mai juca cel putin inca o data.

Desi povestea pe ansamblu nu este grozava, deoarece si aici avem parte de clisee, quest-urile care o compun sunt foarte variate si chiar inedite. Intr-adevar, in unele situatii esti plimbat de la un personaj la altul, insa in cate jocuri ati satisfacut dependenta de iarba a unui caracter sau ati facut in asa fel incat sa asistati la o reeditare a scenei dintre Abel si Cain? Plus ca, in afara de Ultima IX: Ascension, Mafia: The City of Lost Heaven si Largo Winch: Empire Under Threat, Gothic 2 este singurul joc in care va veti putea culca cu o persoana de sex feminin, scena fiind insotita de un filmulet destul de sugestiv.

Nu m-a deranjat ca anumite quest-uri pe care nu le-am dus la bun sfarsit nu au trecut imediat la "failed quest", ci ca, intrand in al saselea si ultimul capitol, toate quest-urile in curs de completare pur si simplu au disparut, ca si cum nu ar fi existat vreodata, nefiindu-mi oferita posibilitatea de a ma reintoarce pentru a le termina.

Este recomandat sa incercati sa terminati toate quest-urile, deoarece, pe langa punctele de experienta si item-urile dobandite, NPC-urile isi pot imbunatati atitudinea fata de voi, ceea ce inseamna vor fi predispuse sa va ofere mai multe informatii. Oricum, nu toate NPC-urile pot fi omorate, cele care au un rol esential in poveste vor fi doar inconstiente pentru putin timp. In aceasta situatie, le veti putea totusi jefui, insa sa va asteptati ca aceasta fapta sa aiba uneori consecinte destul de grave ce se pot materializa chiar si intr-o moarte rapida cauzata de atacurile tuturor NPC-urilor din acea zona.

Ceea ce a diferentiat Gothic 1 de celalalte jocuri a fost ca fiecare NPC avea propriul sau comportament, foarte apropiat de realitate ce putea fi modificat in urma actiunilor tale, comportament ce a fost imbunatatit in a doua parte a seriei. Cei care vor juca pentru prima data Gothic 2 vor trece deseori prin momente de uluire cand vor vedea ca majoritatea NPC-urilor nu stau pe loc, ci muncesc pamantul, spala rufe, matura, gatesc, se roaga, se antreneaza, vand diverse produse sau tin predici. Am intalnit personaje care joaca jocuri de noroc, care canta la chitara sau care informeaza cetatenii orasului despre ultimele vesti oficiale, dar si care nu se sfiesc, ziua in amiaza mare, sa urineze pe zid, sub privirile indiferente ale garzii.

Ciclul zi-noapte, pe langa rolul important pe care il are la crearea unei atmosfere autentice si la indeplinirea unor quest-uri, influenteaza si comportamentul celor din jur. De exemplu, seara poti gasi tarani adunati in fata focului la taclale sau cetateni tragand o pipa ori relaxandu-se la o bautura in taverna, iar, odata cu lasarea noptii, poti gasi personaje dormind in paturile lor. Ciudat este ca perechile dorm in paturi separate si, si mai ciudat, este faptul ca nu am intalnit absolut nici un copil. In functie de factiunea din care faci parte, dar si de relatiile pe care le ai cu un NPC, poti sau nu dormi la el in pat. In caz contrar, fie poti fi omorat, fie poti avea probleme cu autoritatile sau cu cei din jur.

Majoritatea caracterelor sunt individualizate prin nume (cei care au jucat Gothic 1 vor intalni personaje familiare ca Diego, Gorn, Milten, Lee, Lester sau Xardas), ceea ce accentueaza rolul pe care il au in joc, contribuie la sporirea implicarii emotionale a jucatorului, dar il si ajuta pe acesta sa se orienteze mai eficient, caci NPC-urile mai sunt particularizate si prin aspectul exterior, acesta fiind un indiciu referitor la factiunea de care apartin. De mentionat ca si vestimentatia jucatorului se poate dovedi un factor care influenteaza reactiile celor din jur, si aici amintim de quest-ul cu gasirea traficantului de iarba din oras.

Totodata, vocile NPC-urilor se potrivesc perfect cu importanta si actiunile acestora, aproape toate dialogurile sunt vorbite, lucru foarte rar intalnit intr-un joc. Dupa o perioada destul de mare de timp, vei observa totusi ca vocile se repeta, insa se pastreaza acea potrivire dintre ele si NPC-urile carora le apartin. Din pacate, repetitive devin si conversatiile lor care nu difera fundamental de la o zona la alta si de la o factiune la alta: "Been there, done that", "You can rely on this", "That it’s totally obvious", I wouldn’t be so sure", "You shouldn’t know that". De asemenea, sunt unele mici diferente intre dialogurile scrise si cele vorbite, iar unele parti din jurnal sunt inca scrise in limba germana.

In schimb, muzica este excelenta, fiind compusa de acelasi Kai Rosenkranz, responsabil si pentru coloana sonora a primei parti. In timpul luptelor, ea se schimba automat, tinandu-te in priza, iar in celalalte momente se integreaza perfect in atmosfera, acordurile rasunandu-ti inca in minte atunci cand te duci sa te culci, obosit dupa 12 ore de jucat.

Cu o singura exceptie, si anume zdranganitul obsesiv al obiectelor (sabie, torta) care aluneca pe o panta, in nici un joc nu am mai intalnit un asemenea grad de contributie a efectelor sonore la realizarea unei atmosfere pur si simplu extraordinare. Gothic 2 este singurul joc in care mi-a fost frica sa intru in padure din cauza zgomotelor nocturne, in care am transpirat auzind in spate grohaitul amenintator al orcilor, in care am tresarit puternic cand am auzit primul tunet si in care m-am plimbat minute in sir pe plaja doar ca sa aud scancetul pescarusilor si soaptele valurilor. Nu cred ca exista cuvinte pentru a putea descrie asemenea senzatii.

Gothic 2 este singurul joc in care am intalnit o corabie ce are aproximativ dimensiunile uneia din realitate si in care am stat deseori pe loc, doar ca sa vad cum soarele rasare ori apune, cum acesta pur si simplu mangaie peisajul, indiferent ca eram in tinuturile inzapezite, pe plaja, in padure sau in oras. Unii vor stramba din nas cand vor auzi ca engine-ul grafic din Gothic 2 nu este decat o varianta imbunatatita a celui folosit in prima parte, insa ei uita ca rolul graficii nu este de a iti lua ochii, ci de a se integra perfect in universul si povestea unui joc, iar Gothic 2 reprezinta exemplul perfect. Sunt anumite locuri in care peisajul iti taie efectiv respiratia datorita prapastiilor, a cascadelor si a lacurilor incarcate de nuferi. Cum aici nu exista fog, maximizand distanta pana la care puteti vedea, va veti putea bucura de o priveliste superba oferita de imensitatea marii sau de inaltimea muntilor populati cu brazi.

Uneori vegetatia este atat de abundenta, incat, oricat ai seta nivelul de zoom, la un moment dat poti ajunge in situatia sa nu mai vezi nimic in fata, existand riscul de a cadea intr-un hau. De aceea, daca va plimbati si noaptea este absolut necesar sa aveti macar o torta in inventar, chiar daca luna nu este acoperita de nori. Nici perspectiva first-person nu va ajuta, caci ea nu este disponibila decat in momentele in care nu va luptati. In general, nu am avut probleme cu perspectiva, singura exceptie fiind cripta, deoarece este singura locatie din joc in care tavanul nu este situat la o inaltime suficient de mare pentru a iti vedea in totalitate caracterul. Grija pentru detaliu a producatorilor am gasit-o in leganatul lin al frunzelor, in gravurile de pe crossbow, in pestele-spada din locuinte, in frumusetea anumitor tablouri sau in aprinsul felinarelor din oras.

Pe de alta parte, modelele sunt formate dintr-un numar relativ redus de poligoane, iar unele animatii sunt cam dubioase, inclusiv miscarea picioarelor personajului principal in momentele cand alearga. De asemenea, exista cateva bug-uri grafice, cum ar fi evaporarea personajului in zona primului dragon din ultimul capitol sau existenta unor cadavre prin pereti. Chiar daca producatorii au facut compromisul de a reduce la minim sistemul de coliziuni, tot au fost ocazii in care am ramas blocat in niste stanci, singura solutie fiind incarcarea ultimei salvari.

Remarcabil este insa ca, in afara de trecerea dintre cele doua zone principale din joc, nu veti avea niciodata parte de perioade de incarcare. Ca si in Dungeon Siege, pe masura ce avansati, locatia urmatoare se incarca discret, fara a va avertiza de acest lucru. Dar, pentru a nu avea anumite incetiniri, daca jucati cu toate optiunile grafice la maxim, veti avea nevoie de cel putin un GeForce 2, un procesor la 2 Ghz si, mai ales, de multa memorie RAM, caci Gothic 2 foloseste, doar el singur, aproximativ 490 Mb Ram.

Ceea ce face ca Gothic 2 sa fie un joc extraordinar este raportul dintre efortul jucatorului si recompensa primita, raport care este foarte mic in cazul majoritatii RPG-urilor si MMORPG-urilor actuale. Cei care nu sunt familiarizati cu genul RPG ar putea fi repede descurajati de dificultatea mare inca de la inceputul jocului. Este singurul RPG in care mi-am creat reflexul de a salva aproape dupa fiecare lupta, lucru pe care nu l-am facut decat in cazul FPS-urilor jucate pe dificultate maxima. Dificultatea lui Gothic 2 rezida din trei factori. In primul rand, nu exista optiunile de quicksave si quickload si nici shortcut-uri pentru bautul potiunilor de mana sau de viata, insa ele pot fi activate daca va jucati putin cu fisierul gothic2.ini. In al doilea rand, accesarea inventarului nu duce la o pauzare a jocului, asa ca pot fi situatii in care lupta impotriva a trei-patru creaturi devine problematica.

In al treilea rand, AI-ul inamicilor este unul dintre cele mai dezvoltate pe care le-am intalnit pana in prezent intr-un joc. Indiferent ca este vorba de demoni, snappers, scavengers, field raiders, lurkers, trolls sau shadowbeasts, toti se vor feri de loviturile tale, facand strafe sau retragandu-se, si vor incerca sa te loveasca in lateral sau in spate. Foarte greu de batut mi s-au parut scheletii datorita sabiilor lor lungi si bloodflies care au prostul obicei de a fi foarte agile. Totodata, nu trebuie neglijat faptul ca, desi poti avea personaj de nivel mare, poti fi uneori omorat foarte rapid datorita creaturilor care te ataca in grup, cum ar fi lupii, goblinii sau orcii.

De departe, cele mai impresionante creaturi nu sunt dragonii sau black troll-ul, ci orcii. Daca ati vazut cele doua filme aparute pana in prezent ale seriei Lord of the Rings, sa va asteptati ca si in Gothic 2 sa intalniti orci care au aceeasi inaltime si acelasi aspect infiorator. Am trait momente de maxima tensiune cand am inceput sa curat noaptea orcii din imprejurimile ruinelor castelului asediat. Aproape tot timpul a trebuit sa ii atrag unul cate unul, caci chiar si individual erau destul de puternici pentru nivelul respectiv al personajului meu. Norocul meu a fost ca am profitat de un bug care nu le permitea sa se suie dupa mine pe busteanul din dreptul sparturii castelului, astfel ca i-am omorat pe multi cu ajutorul arcului sau al arbaletei. Au mai fost unele situatii in care au ramas blocati in poligoane, insa, poate sunt paranoic, de fiecare data cand incercam sa ii lovesc cu sagetile se deblocau ca prin minune si trebuia sa apelez la optiunea load. In schimb, nu mica mi-a fost mirarea cand doi dintre orcii in care trageam situat fiind pe un fel de pod din stanca au venit langa mine, desi a trebuit sa ocoleasca o buna bucata de drum si sa treaca printr-o pestera.

Mai mult decat atat, am observat ca, pe langa raza vizuala, au si o raza auditiva, astfel ca, inainte de a incerca sa ii separ de grup, trebuia sa am deja sabia scoasa din teaca pentru a nu ii alerta pe toti. Pe de alta parte, uneori pot fi separati relativ usor atunci cand te retragi cu ei dupa tine, deoarece nu toti inamicii au aceeasi viteza, plus ca ei nu se deplaseaza urmarind drumul cel mai scurt, ci trec prin anumite puncte care, odata cu cresterea lungimii drumului, se concretizeaza in scurte ocoale, suficient pentru a ii izola. Acest fapt este in schimb deranjant in cazul NPC-urilor, caci in quest-urile in care trebuie sa insotesti un personaj pana intr-un anumit loc, deseori va trebui sa stai sa il astepti.

De asemenea, nu este recomandat, desi uneori este inevitabil datorita povestii, sa va luptati avand un NPC de partea voastra. Nu numai ca interactiunea cu el este extrem de limitata, neputandu-i da ordine, o sabie sau item-uri, dar pretul potiunilor pe care i le daruiti pentru a i se reface viata dupa o lupta nu este justificat de ajutorul pe care vi-l ofera. Plus ca mor foarte repede, deoarece ei nu stiu sa se retraga atunci cand vrei sa indepartezi un adversar de grup, ci se reped orbeste la el, angrenandu-i in lupta si pe ceilalti. Separarea inamicilor de grup poate fi uneori usurata atunci cand va luptati cu animale si cand in jur se afla un cadavru, fie al unui NPC, fie al altei creaturi, caci puteti profita de faptul ca se vor repezi sa manance din respectivul cadavru, putandu-i astfel lichida rapid, din doua-trei lovituri.

Revenind la raportul dintre efort si recompensa, acesta ramane constant pana in capitolul trei, scade in cel urmator, revine in al cincilea capitol si scade iar in ultimul act. Valoarea acestui raport se pastreaza deoarece, in primul rand, monstrii se respawneaza, e adevarat, intr-un numar mai mic. In al doilea rand, trecerea dintr-un capitol in altul are ca efect aparitia unor alti monstri in aceleasi zone, insa mai puternici. In al treilea rand, pe masura ce caracterul principal creste in nivel, anumite zone devin accesibile, jucatorul intuind ca este destul de pregatit pentru a intra in acele locatii.

Ceea ce mi-a placut la Gothic 2 a fost ca aceasta ordine poate fi sarita, cu atat risti mai mult, cu atat recompensa este mai mare. De exemplu, cand am intrat prima data in Valley of Mines am ales al doilea drum, cel populat de orci, chiar daca eram level 9, imbracat in light milita armour si aveam o sabie cu damage 45, insa efortul mi-a fost rasplatit pe masura, deoarece am avansat repede doua nivele, plus item-urile si banii gasiti. Totodata, nu va opreste nimeni sa ajungeti la intrarea in castel fara sa va luptati cu nici un orc. Totul depinde, nu atat de nivelul si echipamentul vostru, cat de rabdarea si priceperea cu care va luptati, caci Gothic 2 este unul dintre putinele jocuri in care, in functie de indemnarea voastra, aceeasi lupta poate avea rezultate complet opuse si asta fara a exista deloc acel factor random prezent in alte jocuri.