Orcs Must Die! 2 Review: Sa moara, dar in cate moduri...

Orcs Must Die! 2 Review: Sa moara, dar in cate moduri...

Partea simpatica este reprezentata de personajele vazute la persoana a treia, iar actiunea se desfasoara in timp real, astfel ca ai mereu in carca frica de a nu fi depasit de gramada de inamici.

Inovatia majora a numarului 2 din serie este jocul cooperativ, fie cu vrajitoarea ce controleaza minti, fie cu printul curajos, dar putin cam slab de minte. Povestea, ce-i drept, e mai mult un pretext pentru desfasurarea nivelelor cu din ce in ce mai multe valuri de orci si alte creaturi feroce, dar este totusi simpatic realizata si punctata prin tot felul de replici cu aluzii ironice si sexuale.

 

 

Pe de alta parte, viteza cu care a aparut aceasta continuare o face sa semene mai mult cu un fel de Orcs Must Die 1.5 - muzica e cam aceeasi, diverse neplaceri la locul lor, inamicii de baza sunt cam aceiasi, la fel si capcanele pe care le vei folosi cel mai des. Gameplay-ul in esenta a ramas si el la fel: printre incaperi si coridoare, obstacole, bariere si capcane, singurul scop este macelarirea creaturilor care incearca sa ajunga la riftul magic.

Ce-i drept, macelul verzilor e al naibii de antrenant. Pui ziduri care arunca cu tepi, capcane care trag in teapa, "covorase" de mocirla incetinitoare, butoaie explozive, platforme cu arcuri care arunca inamicul in gol sau fix in fata unui vagonet care sa-l faca terci pe loc; eroii au la dispozitie si arme, melee sau de distanta, plus tot felul de artefacte cu puteri care mai de care mai variate. Si ce poate fi mai amuzant decat sa vezi un ditamai golemul plin de tepi, apoi tavalit putin prin noroi, inghetat si apoi facut bucati cu un headshot din arbaleta de nivel trei.

 

 

Pe masura ce completezi niveluri castigi capete de mort pe care poti sa le cheltuiesti pentru a cumpara noi arme, capcane si imbunatatiri pentru ele - unele te lasa sa le plasezi pe tavan, de exemplu, altele capata sanse de a ingheta/da foc/incetini inamicii sau ii arunca in fund fix pe tepele strategic plasate. Si daca nu reusesti sa aduni destule capete pentru ce-ti doresti, exista intotdeauna modul Endless unde, evident, cu cat rezisti mai mult, cu atat recompensele sunt mai mari.

Exista totusi si o serie de neplaceri, in special in legatura cu nivelul de dificultate. Unele harti sunt incredibil de usoare, ca apoi sa te trezesti ca lupti impotriva unei sorti foarte vitrege si ai avea absoluta nevoie de un ajutor. Il poti obtine cu diversele puteri ale artefactelor, dar e doar temporar si nu se compara cu un prieten real cu care sa cooperezi si sa acoperi toate coridoarele si cotloanele pe unde se strecoara afurisitii verzi. Deci, ori jucati in doi, ori cobori la cel mai mic nivel de dificultate pentru a nu te enerva degeaba pe un joc care in esenta e foarte amuzant.

 

 

Partea vizuala este realizata in stil cartoony si se potriveste foarte bine cu replicile jumatate ironice, jumatate pline de aluzii la cei doi protagonisti; poti cumpara si costume diferite pentru cei doi, dar sunt doar modificari vizuale, fara vreun impact asupra gameplay-ului.

Daca primul joc al seriei a adus in atentie genul tower defense, Orcs Must Die! 2 il imbunatateste si mai mult, iar modul cooperativ e un motiv in plus (pe langa pretul decent) sa treci la lucruri serioase: sa moara orcii!