Ruşii pregătesc debarcarea din Odessa. Va fi un carnagiu

Moscova a decis, se pare, să rişte totul şi să debarce, în următoarele zile, în zona Odesei cu toate că avansul la sol al trupelor din Crimeea este unul extrem de limitat. Conform specialiştilor detaşamentul de debarcare are neapărată nevoie de sprijinul de la sol pentru a nu fi nimicit de ucraineni.

Din punct de vedere tactic, trupele ruse au nevoie de debarcarea desantului maritim şi de preluarea controlului în Regiunea Odesa, pentru a închide accesul Ucrainei la Marea Neagră şi pentru a conecta Transnistria la coridorul terestru realizat între Peninsula Crimeea şi republicile separatiste din partea estică a Ucrainei. Totuşi, din cauza minării masive a apelor teritoriale ale Ucrainei în zona localităţii Odesa, debarcarea puşcaşilor marini ruşi ar putea avea loc mai spre sud-vest, undeva în proximitatea sau chiar mai jos de localitatea Cetatea Albă, la aproximativ 80 de kilometri de graniţa cu România. Drept dovadă, o navă de debarcare rusescă Proiect 775 se află în apropierea Insulei Şerpilor, care a fost capturată de ruşi încă de la începutul războiului.

Iniţial, flota rusă de debarcare din marea Neagră includea trei nave de debarcare vechi Proiect 1171 (deplasament 3.400 de tone) şi cinci unităţi Proiect 775 şi 775M (deplasament standard 2.200 de tone), dintre care unele modernizate, dar în săptămânile premergătoare invaziei, li s-au alăturat două grupări de nave din Flota Baltică şi Flota de Nord. Este vorbe de trei vase Ropucha Proiect 775, Korolev, Minsk şi Kaliningrad din Flota Mării Baltice, dar şi de navele de debarcare de tip Ropucha Proiect 775 Olenegorskiy Gornyak şi Georgi Pobedonosets, precum şi de nava de debarcare din clasa Ivan Gren Proiect 1171 Piotr Morgunov din Flota de Nord. Navele clasa Ropucha Proiect 775 sunt relativ vechi fiind construite în anii ’70. Au fost lansate la apă 28 de astfel de nave, dar 13 dintre ele au fost retrase, deja, din serviciul de luptă. Cu un echipaj de aproximativ 90 de oameni, aceste nave pot transporta, cu o viteză de 33 de kilometri pe oră, 10 tancuri şi 340 de militari sau 12 TAB-uri şi 340 de militari. Ca armament, aceste nave sunt echipate cu două tunuri AK-257, un tun AK-176 şi lansatoare de rachete A-215 Grad-M şi Strela 2(SA-N-5). În acelaşi timp, navele de tip Proiect 1171 (cod NATO Aligator) pot transporta până la 425 de militari şi 20 de tancuri sau 40 de transportoare blindate şi până la patru elicoptere (de exemplu, aparate de recunoaştere şi atac Ka-52). Ca armament, navele de tip Proiect 1171 sunt dotate cu aruncătoare de rachete Grad, vectori antiaerieni Strela, un tun de 57 milimetri şi două tunuri antiaeriene de 25 milimetri. Drept urmare, un mic calcul ne arată că forţa de lovire a flotei de nave de debarcare strânse de Rusia la Marea Neagră însumează 5.500 de militari, cel mai probabil puşcaşi marini. Trupele ar putea fi deservite de tehnică precum 180 de tancuri şi/sau 200 de blindate şi cel mult 16 elicoptere Ka-52. Îşi sacrifică oamenii Analistul militar Aurel Cazacu a explicat pentru „Adevărul” de ce o debarcare în zona adiacentă Odesei este foarte periculoasă pentru forţele de desant dacă nu are sprijinul de la sol oferit de trupele plecate din Crimeea. „Putin este nerăbdător să ajungă la Gurile Dunării şi sacrifică orice. Poate fi un carnagiu, dar îmi dau seama că Kremlinul nu mai ţine cont de nimic. Aurel Cazacu analist militar Vrea să debarce cu toate că militarii plecaţi din Crimeea nu sunt bine pregătiţi de luptă, au un moral la pământ şi nu pot ajuta trupele de desant. Poate fi un carnagiu, dar îmi dau seama că Kremlinul nu mai ţine cont de nimic. Lui Putin nu-i mai pasă ce vieţi sacrifică, şi vorbim de vieţile unor ruşi, numai ca să-şi vadă obiectivul îndeplinit. Repet, dacă puşcaşii marini pun piciorul pe pământ în zona Odesei, chiar şi cu sprijin aerian, dar fără o acoperire a trupelor de la sol, va fi un carnagiu. Nici urmă de strategie militară, pur şi simplu sacrifică nişte vieţi în mod conştient”, a precizat expertul.