Star Wars: The Force Unleashed – Xbox 360 Review

Star Wars: The Force Unleashed – Xbox 360 Review

Force Unleashed a fost un proiect ambiţios. Din păcate pentru el, a fost promovat aproape fără oprire şi a căzut în capcana reclamei excesive, ridicând aşteptările jucătorilor până în punctul în care oricât de bun ar fi fost, tot ar fi dezamăgit într-o formă sau alta. Au urmat scuzele penibile debitate de echipa de marketing LucasArts, conform cărora PC-urile nu sunt suficient de puternice pentru a-l rula, demo-ul (nu foarte inspirat) şi un milion de spoilere într-un milion de trailere. Ca introducere, eşti ucenicul secret al lui Darth Vader (sub pseudonimul Starkiller), în perioada imediat următoare ascensiunii senatorului Palpatine la putere. La început eşti trimis în misiuni de asasinat, până când… se întâmplă ceva şi povestea devine de-a dreptul interesantă. Suficient de zis că veţi întâlni o serie de personaje cunoscute şi locaţii familiare (dacă aţi văzut filmele Star Wars, evident) într-un fir epic ce merită urmărit.

Gameplay-ul constă în cafteală non-stop, accentuată de un motor fizic foarte bine pus la punct care creează o senzaţie de putere absolută în momentul în care arunci Stormtrooperi prin decor, distrugi peisajul şi îţi foloseşti abilităţile gen Force Push. Lupta este spectaculoasă şi suficient de complexă pentru a nu deveni plictisitoare, iar în aceeaşi măsură, momentele în care te simţi overpowered (pentru că, totuşi, eşti prea puternic) sunt extrem de bine combinate cu evenimentele ce te pun faţă în faţă cu inamici greu de învins, dar nu la modul în care să devină frustrant.

Ca bonus, există şi “inamici” atât de puternici încât nu ştii pe unde să scoţi cămaşa, avem boss fight-uri clasice şi lupta împotriva unui Star Destroyer, care este atât de “over the top” ca realizare încât a reuşit să mă impresioneze. Merită repetat: în Force Unleashed vei doborî un Star Destroyer folosind Forţa, într-un “mini game” nu foarte complicat, dar care reuşeşte să capteze sentimentul de putere absolută avută de un personaj atât de puternic încât poate da jos un Distrugător Imperial. Din spaţiu. Strângând din pumni. Tare.

Nu tot jocul este însă la fel de roz. Dacă luptele “speciale” sunt efectiv impresionante, drumul până la ele lasă de dorit. Linearitatea unui joc nu este un minus, din punctul meu de vedere, atâta timp cât ţi se oferă măcar iluzia alegerii. Din păcate, în Force Unleashed drumul ce trebuie urmat este atât de evident încât devine deranjant. Mergi prin acelaşi “tub” trasat prin nivel, fără nici o “emoţie” că nu ai luat-o pe unde trebuie, fără nimic. Nu este deloc ok, mai ales în condiţiile nivelurilor “interioare”, unde level design-ul linear devine şi extrem, extrem de repetitiv. Plus backtracking prin aceleaşi zone, mai târziu în joc.

Level design-ul exterior a încercat să creeze iluzia de “organic”, fiecare obiect fiind curbat într-o anumită măsură şi plin ochi de efecte fizice. Tehnologia încorporată în aceste locaţii însă, deşi extrem cool când o manipulezi, devine şi o imensă bătaie de cap în momentul în care rămâi blocat în colţuri, când anumite coliziuni te trimit plutind aiurea prin aer, sau pur şi simplu trebuie să sari ca prostul peste obstacole invizibile. A trebuit să reiau o salvare de câteva ori deoarece am rămas blocat în texturi, fără să încerc intenţionat să “forţez” jocul. Foarte urât.

De asemenea, sistemul fizic dă şi bâlbe, cu inamici care se împiedică şi cad după ce s-au lovit de… aer, sau care nu realizează că un pas mai încolo este o prăpastie şi cad în ea ca proştii, ori pur şi simplu nu au nici un fel de idee vizavi de terenul pe care încearcă să îmi pună pielea pe băţ. Deşi inamicii din Force Unleashed sunt puşi în calea ta doar pentru a-ţi oferi ocazia să îi tai, striveşti, sufoci, electrocutezi sau proiectezi folosindu-ţi puterile, aş fi apreciat şi o minimă doză de “cap” din partea lor. Dacă tot mor, măcar să o facă cu demnitate, nu?

De-a lungul jocului, care nu este tocmai lung (l-am terminat în 7 ore, pe nivelul mediu de dificultate) Starkiller va avansa în nivel prin intermediul unui sistem destul de simplu, ce recompensează kill-urile “inspirate” prin puncte ce pot fi alocate pentru abilităţi noi, săbii laser mai cu moţ şi atribute mai puternice. Am ajuns să urăsc de moarte acest sistem, nu pentru că este prost, simplu sau complicat, ci pentru că de fiecare dată când a trebuit să îl accesez am avut de suportat un ecran de loading. Mai mult decât atât, în meniul principal, dacă apeşi butonul de “Options” trebuie să treci de un load, iar dacă vrei să ieşi din el mai trebuie să suporţi unul; este absolut stupid, retard şi ce mai vreţi voi. Poate avea cea mai tare tehnologie din lume şi poate rula pe cea mai rotundă consolă sau cel mai rapid PC, atâta timp cât trebuie să trec prin ecrane de loading pentru a schimba luminozitatea şi a aloca un punct în Force Grip, sistemul eşuează lamentabil.

După cum spuneam, single-player-ul este scurt, dar poate fi prelungit prin numărul generos de niveluri de dificultate (unde chiar se simte diferenţa), colectarea de “obiecte” secrete prin niveluri (ajută la level up, deblochează costume) şi, bineînţeles, Achievement-uri. Hai să zicem, cu indulgenţă, că merită rulat a doua oară pentru a mai scoate câteva achievement-uri şi pentru a putea viziona al doilea final (da, sunt două, însă doar unul e cel canonic). E ok, alte titluri nu merită pornite a doua oară, însă lipsa totală a multiplayer-ului într-un joc atât de pretat la un asemenea mod de a da cu sabia după inamici mi se pare foarte, foarte urâtă. Iar această lipsă este cu atât mai penibilă cu cât versiunile pentru Nintendo Wii, Nintendo DS şi PlayStation Portable au multiplayer. No comment.

Trecând peste această palmă, o dată de lansare mai apropiată de Craciun ar fi fost benefică pentru Force Unleashed. Poate că aşa ar fi avut mai puţine buguri, “sughiţurile” de framerate ar fi fost mai puţin evidente şi anumite elemente de detaliu ar fi putut fi puse la punct mai bine. Sau, de ce nu, poate tranziţia joc -> cutscene ar fi fost mai puţin bruscă, la modul în care ai impresia că s-a împiedicat pisica de cablul audio şi apoi s-a stricat consola.

Jocul are o grămadă de idei bune, este spectaculos şi are o poveste frumoasă, dar execuţia nu se ridică la nivelul conceptului. Pe de-o parte eşti uimit de fizică, pe alta înjuri timpii de încărcare din meniuri. Acum eşti impresionat cum toată jungla se cutremură de la un Force Push încărcat la maximum, două secunde mai târziu rămâi blocat într-un bolovan. Ţi se dă şi ţi se ia cu aceiaşi lingură, motiv pentru care scorul este şi el dat cu aceeaşi măsură. Pentru că un joc peste 8 nu are atâtea bug-uri, nu mă forţează să încarc salvarea din cauza lor şi în nici un caz nu durează doar 7 ore pentru 50 de euro. Cât o fi el de cool şi spectaculos.

Deşi Force Unleashed vă merită banii într-o anumită măsură, reţineţi că indulgenţa pentru probleme tehnice şi de design vă va fi pusă la încercare. Dacă treceţi peste aceste aspecte negative şi lipsa multiplayer-ului, mai băgaţi 6 puncte în scor şi bucuraţi-vă de un joc reuşit din seria Star Wars. Dacă nu, aşteptaţi-l în variantă Classics, măcar economisiţi nişte bani. Există jocuri MULT mai proaste, dar cu siguranţă există şi titluri mai bune.