The Chronicles of Spellborn Review

The Chronicles of Spellborn Review

ritica de specialitate i-a reproşat că era prea liniar, prea repetitiv şi tind să fiu de acord cu acest lucru, însă fără îndoială, ideea jocului a fost originală şi destul de bine pusă în practică. Ar fi mers un Project Nomads 2, cu un univers liber spre explorare şi cu multiplayer într-o lume permanentă… dar să nu cerem prea mult. Cert e că ideea de insule zburătoare este suficient de prezentă în universurile fantastice şi deseori folosită în cele ale jocurilor pe calculator, dar nu ca element central.

The Chronicles of Spellborn este primul titlu care creează o astfel de lume magică permanentă, pe care o modelează şi o construieşte din toate punctele de vedere în jurul unor insule plutitoare, dând naştere unui univers de un fantastic extrem. Univers ce nu are prea multe puncte comune cu realitatea, indiferent că vorbim de legile fizicii care îl guvernează sau de biologia fiinţelor care îl populează.

Enclave of the Five Sacrifices

Ca orice poveste şi istoria Enclave are o aură de lipsuri şi de inexplicabil, iar ceea ce vedem azi este rezultatul inevitabil a câtorva evenimente din trecut, care au avut un impact mai mult sau mai puţin apocaliptic. Încă de la primul contact cu jocul, când eşti pus în mijlocul Deadspell Storm, pe o corabie numită generic Shardship, realizezi că situaţia Enclave nu e una chiar fericită şi că lumea în care ai intrat este fie în pragul renaşterii, fie pe cale de dispariţie. Iar acest lucru mie cel puţin mi-a creat un sentiment oarecum morbid, de disperare… pentru că lupta este inegală şi se desfăşoară pe multe planuri şi contra multor inamici.

Impresia mea este că Enclave-ul cu care am luat contact este o lume pe moarte, în care speranţa de la o zi la alta este menţinută doar de caracterul peren al vieţii umane – "Lasă că poate catastrofa nu va lovi înainte să mor!" – care nu e genul de atitudine care poate face o societate să renască. Dar sunt sigur că nu asta este în capul producătorilor care pregătesc cu siguranţă nişte expansion-uri menite să aducă un pic de lumină pe obrazul celor două rase din joc, Oameni şi Daevi. Până atunci, existenţa locuitorilor Enclave este ghidată de descoperirea reminiscențelor trecutului.

Modul în care s-a ajuns în această situaţie este descris cu lux de amănunte pe site-ul oficial, sub forma unei introduceri şi respectiv al unui Timeline cu principalele evenimente şi elemente care au contribuit la formarea şi modelarea universului Enclave. Pe scurt, oamenii şi daevii au fost de milenii sclavii unei rase inteligente superioare cu puteri supranaturale, pe nume Vhelgar, într-un univers cunoscut drept Empire of the Eight Demons.

Aceştia însă depindeau de o sursă de energie magică extrem de puternică numită Altar of Undying. Într-un efort unit, disperat şi în final ajutat de noroc, cele 8 organizaţii de oameni şi daevi cunoscute sub numele de High Houses s-au unit şi au reuşit să distrugă această sursă de energie. Şocul care a urmat exploziei a acoperit lumea într-un strat gros de gheaţă magică (Undying Ice) ce a întrerupt brusc ciclul vieţii.

Treziţi din hibernare după câteva sute de ani de către un fragment din Altar of Undying (The Barbarian Seal) care a dezgheţat vechiul oraş Quatered Stone (care devine Quarterstone), oamenii şi daevii au descoperit o lume ruptă în bucăţi care plutesc într-o furtună de magie cunoscută drept Deadspell Storm. Prin intermediul unor animale zburătoare (Vhelgar Steeds), ei au reuşit cu mari riscuri să călătorească prin această furtună, lucru care a dus la descoperirea altor insule pierdute şi îngheţate.

Folosindu-se de Barbarian Seal, insulele au fost la rândul lor dezgheţate, lucru care fie a oferit noi spaţii pentru colonizare, fie a trezit o serie de inamici deosebit de puternici, precum Howlers sau Vhuul. Aceste insule plutitoare poartă numele de Shards, iar una dintre cele mai importante, The Parliament (cea pe care vei ajunge la începutul jocului), a dus la conflicte majore între cele opt High Houses, lucru care le-a făcut pe trei dintre ele – Pale, Onyx şi Void – să se urce pe dragonii Vhelgar şi să dispară în Deadspell Storm în căutarea unor noi teritorii, devenind The Traitor Houses. De aceea ţi se va oferi opţiunea de a intra într-una dintre cele 5 case rămase şi tot de aceea vei vedea în multe locuri trei stindarde care sunt şterse sau lipsesc.

Iar pentru a explica şi ultimul element ciudat al poveştii, un shard este o bucată din lumea străveche, având un fel de carapace de piatră, în mijlocul căruia se află secţiunea locuibilă. Această carapace de piatră este găurită pe alocuri, ceea ce permite intrarea şi ieşirea atât a luminii din Deadspell Storm, cât şi a corăbiilor care călătoresc între shard-uri.

Există cinci Shard-uri cunoscute – Quarterstone, Parliament, Ringfell, Mount of Heroes şi Carnyx, iar pe lângă acestea mai există şi Fragmentele, insule plutitoare fără carapace. Acestea sunt totuşi locuibile, chiar dacă sunt în mijlocul Deadspell Storm, cum este exemplul Athenaeum-ului. În final, singurele insule plutitoare create de om se cheamă Riftyards, acestea fiind mult mai mici, precum Rawhead Landing.

Puncte comune

Comparaţia care a început să circule în rândul jucătorilor de Spellborn este că acesta ar fi un fel de Eve Online în variantă fantasy, mai ales datorită stilului şi originalităţii. De fapt, jocul este unic în clasa lui şi vine cu un sistem de luptă, un univers şi o abordare care este foarte diferită de ceea ce a fost făcut până acum.

Din fericire pentru TCoS (The Chronicles of Spellborn), cam aici se termină punctele comune cu MMORPG-ul clasic. Clar trebuie să omori mobi, să alergi după şoareci să le şparleşti ficaţii şi chiar dacă o faci cu un scop mai nobil decât în alte MMO-uri, până la urmă tot aia e. Însă la un moment dat vei începe să guşti din chain-uri.

Aproape toate quest-urile de pe la nivel 10 în sus, adică după ce termini cu partea gratuită a jocului, sunt organizate în lanţuri de quest-uri care se încadrează foarte bine în tematica poveştii şi universului şi care dau impresia de evoluţie dinamică a personajului tău. Desigur, există şi clasicele quest-uri de relaxare, cum ar fi cel în care cauţi un pix sau aduni plante pentru ca o îndrăgostită să scrie poeme.