Turok – RePlay Review

Turok – RePlay Review

Când prima parte a francizei Turok a fost lansată pentru Nintendo 64, ea a fost urmată la scurt timp și de versiunea pentru PC, impresionând la acea vreme prin grafică şi întâlnirile cu dinozauri uriaşi şi fioroşi într-o junglă mai mult decât înspăimântător realizată. Din păcate, pe PC seria a fost continuată cu titluri mediocre (Turok 2: Seeds of Evil şi Turok Evolution) care s-au pierdut în negura timpului.

Însă după o perioadă în care Turok aproape că-şi anunţase oficial decesul, publisherul Touchstone, împreună cu studiourile Propaganda Games, încearcă să revigoreze seria cu un nou first-person shooter. Lansat iniţial pentru Xbox 360 şi Playstation 3, fanii PC au fost „ameninţaţi” (ca de obicei) de mai multe ori cu sosirea iminentă a jocului şi pe platforma lor preferată, fără ca acesta să beneficieze de vreo îmbunătăţire faţă de versiunile pentru consolele next-gen.

În acest nou titlu (care nu are nicio legătură cu predecesoarele sau benzile desenate omonime, fiind practic un reboot), intri în pielea lui Joseph Turok, un soldat cu un temperament agresiv, recrutat și antrenat de către Roland Kane pentru a deveni membru al uneia dintre cele mai temute și nemiloase echipe de operațiuni speciale – Wolf Pack. După un incident nefericit, Turok este nevoit să-şi părăsească colegii, fiind considerat un trădător. Anii trec și o a doua șansă apare când se înrolează în Whiskey Company, având o misiune simplă: capturarea lui Roland Kane, ajuns acum un criminal periculos. Însă Kane deja aparține unei alte lumi, fiind conducătorul unei grupări paramilitare secrete creată de către mega-corporația Mendel-Gruman pentru a-i apăra interesele. Şi pentru că de obicei lucrurile nu merg cum sunt planificate, când echipa Whiskey se apropie de planeta în cauză, nava acestora este doborâtă, printre supravieţuitorii aterizării forţate numărându-se şi Turok.

Modul narativ cu siguranţă nu va impresiona, iar pentru mulţi dintre jucători primul contact cu acest titlu se va dovedi “fatal”, fiind sinonim cu o dezinstalare. Căci aceasta este şi prima impresie, de titlu cu buget redus. Jocul pare la prima atingere o portare „ieftină”, cu dialoguri pline de stereotipuri, checkpoint-uri frustrant așezate precum şi un control greoi (nelipsit din păcate dintr-o portare de genul). Şi după cum este mai nou moda pentru shooterele actuale, sistemul de sănătate este bazat pe o refacere progresivă, astfel că dacă ești atins de vreun proiectil trebuie doar să te adăposteşti timp de câteva secunde pentru a-ți recăpăta sănătatea. Pe de altă parte însă, pe măsură ce înaintezi în single-player (în cazul în care te-ai decis să îi mai acorzi o şansă), întâlnirile cu cei mai periculoși dinozauri care au existat vreodată, printre care T-Rex şi Velociraptori, vor genera o atmosferă greu de regăsit în alte titluri.

Ca în multe alte shootere, şi în Turok vei beneficia de ajutorul camarazilor. Din păcate, membrii echipei Whiskey nu dispun de rutine de inteligență artificială ieșite din comun, ci mai degrabă de o scriptare dezamăgitoare pentru un joc al anului 2008. Practic, coechipierii sunt doar de umplutură, deoarece nu le poţi da ordine şi atacă inamicii doar dacă aceștia le intră în propriul câmp vizual. De cealaltă parte a baricadei, inamicii umani încearcă pe ici pe colo să te ia prin surprindere, însă chiar și pe cel mai ridicat nivel de dificultate, luptele împotriva lor se dovedesc a fi uşoare, singura problemă reală fiind legată de checkpoint-urile destul de rare.

Dinozaurii în schimb sunt agresivi și puternici, posedă un comportament propriu care mai târziu se va dovedi mai mult decât interesant, dar şi ei intră fără nicio jenă în bătaia puștii. Astfel, feeling-ul jocului este mult diminuat de lipsa inteligenței artificiale adecvate, precum și din cauza cheat-urilor pe “față” ale jocului: respawn ordinar sau o vedere mult prea ageră a inamicilor umani, AI-ul fiind capabil să te zărească cu o precizie de nedescris în ditai cotloanele de vegetație.

În ceea ce privește libertatea de mișcare, lucrurile nu stau tocmai roz. Constrângerea totală, precum și liniaritatea sunt lucruri care cu greu mai ”dau bine” într-un titlu din 2008. Practic, trebuie doar să urmărești o săgeată ce te îndrumă încotro să o iei, neavând alte rute alternative, zidurile “invizibile” fiind la ordinea zilei. E drept că nici alte shootere foarte apreciate nu au avut libertatea de mişcare prezentă în Crysis sau Operation Flashpoint, dar Turok ar fi beneficiat enorm la capitolul varietate dacă nivelurile n-ar fi fost tip coridor.

Bineînțeles, ca orice shooter care se respectă și în care trebuie să tragi în absolut tot ce mișcă, și aici avem un arsenal respectabil. Chiar dacă armele nu vor ieși prea mult în evidență și vor fi uitate cu prima ocazie, totuși acestea își fac treaba, poate ceva mai bine în multiplayer. În primul rând, avem celebrul “army knife”, cuțit care se vrea a fi arma simbolică din Turok şi echivalentul levierului din Half-Life. Prea multe nu oferă cuțitul în sine, însă este extrem de folositor atunci când se dorește eliminarea silenţioasă a inamicilor: dacă te furişezi suficient de aproape, o simplă folosire a cuțitului din dotare va declanșa o mini-secvență cinematică în care Turok își ucide victima într-un mod cât se poate de violent, dinozaurii nefiind nici ei scutiţi de o asemenea soartă.

Arcul care a făcut celebră seria este prezent și în acest titlu, cu un design nu foarte diferit, fiind o armă destul de puternică, folosită însă mai mult pentru eliminarea unor santinele în mod silenţios. Pistolul Hog de 9mm este puternic doar la apropiere, dar destul de eficient împotriva infanteriei, mai ales atunci când aveţi câte unul în ambele mâini. Acesta e urmat de un automat futurist din clasa MP5, care pentru o eficiență sporită poate fi şi el folosit la dublu, modul secundar de foc activând amortizorul. Urmează un Shotgun, standard ca design, însă cu o putere mare de foc, foarte bun la apropiere și capabil să oprească atacul multor dinozauri agresivi. Al doilea mod de folosire al shotgunului este un flare ce poate fi lipit de un adversar, fie uman sau dinozaur, moment în care acesta va fi atacat de alţi membri periculoşi ai faunei locale.

De notat este faptul că Turok poate alege armele pentru dual-wield, fiind astfel posibile mai multe combinaţii – de exemplu, pistol într-o mână și shotgun în alta – în funcţie de situaţie. Puşca L66 este cea mai puternică armă din dotare, fiind capabilă să tragă cu muniţie pe bază de plutoniu. Al doilea mod de foc foloseşte un fel de grenade ce emit o undă de șoc puternică, fiind capabile să scoată soldații inamici din ascunzătoare pentru a putea fi luaţi la ţintă.

Puşca cu lunetă va face deliciul pasionaților de tir. Oferind un zoom optic ce variază între 2x şi 10x, headshot-urile de la distanță nu vor mai reprezenta o problemă, de multe ori fiind chiar necesară evitarea conflictelor pe motiv de gabarit (întâlnirea în pădure cu un T-Rex nu reprezintă chiar o idee prea bună). Pentru secţiuni „heavy duty” avem un lansator de rachete şi un chaingun, cel din urmă putând fi folosit şi pe post de turelă staţionară. Astfel, armele oferă posibilitatea alegerii unor tactici de stealth sau Rambo, arcul și cuțitul fiind ideale pentru stealth (alături chiar și de automat sau pistol, ce pot face și ele uz la rândul lor de amortizoarele din dotare), pe când shotgun-ul, chaingun-ul sau puşca L66 sunt ideale pentru doritorii de violență.