Aleşii trebuie să fie prezenţi şi să muncească!

 

Dorian OBREJA

 

Am să încep abrut fără prea multe ocolişuri şi introduceri, citând două articole, pe care îi invit pe cei vizaţi (numiţi în titlu) să le citească foarte atenţi: primul (cu nr.28), din Constituţie –„Participarea la lucrările Camerei din care fac parte reprezintă pentru deputaţi o obligaţie legală, morală şi regulamentară”; al doilea (cu nr.221), din Codul administrativ –„Consilierii locali şi judeţeni, preşedinţii şi vicepreşedinţii consililor judeţene, precum şi viceprimarii nu pot lipsi de la lucrările consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean sau ale comisiilor de specialitate din care fac parte, cu excepţia situaţiilor prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare”.

La prima vedere, lucrurile par clare şi imposibil de interpretat, atât teoretic, dar mai ales practic. În practică, absenteismul aleşilor este de notorietate. O notorietate nu chiar aşa şi atât cât ar trebui, întrucât, de exemplu, este restricţionat accesul către un site care îşi propune să prezinte, permanent, clasamente de interes, vizând partidele cu cele mai puţine absenţe, dar şi cei mai leneşi parlamentari!

Înainte de a continua şi dezvolta subiectul, să facem o scurtă paranteză – pentru a compara situaţii şi inegalităţi.

Gelu de la sculărie, de exemplu, trebuie să fie prezent în fiecare zi la servici şi să facă treabă; la fel, şi contabila Gina. Nu vin la slujbă, nu fac treabă – nu iau bani, iar în caz de recidive, sunt puşi pe liber. Dacă vin la servici, oricum sunt furaţi, pentru că, din banii lor, din taxe şi impozite, trăieşte – şi încă foarte bine - o armată numeroasă de aleşi locali sau naţionali. Culmea e că membrii armatei numite trăiesc foarte bine şi dacă, spre deosebire de „sponsorii” lor (Gelu & Gina), nu fac treabă, ci doar un minim de efort, adică act de prezenţă. Doar ei şi-au făcut legile care-i privesc şi au avut grijă să se protejeze în fel şi chip, de la imunităţi, la pensii speciale şi multe altele.

Dar haideţi să ne întoarcem nu la oile noastre (căci acelea noi suntem), ci la ciobanii lor, explicând, concret, cum se poate să iei bani fără să faci nimic.

Săptămâna trecută, la Iaşi, era programată o şedinţă a Consiliului judeţean. Membrii unui partid (în principiu, nu are importanţă, pentru că, atunci când sunt în opoziţie, cam toţi fac aşa; dar, dacă cineva e interesat, este vorba, punctual, de cel liberal) au găsit un pretext pentru a părăsi şedinţa – faptul că, printre proiectele ce trebuiau discutate, nu se afla şi acela vizând un parc industrial în comuna Leţcani (cu primar, aţi ghicit!, liberal...). Ordinea de zi era publică şi deci ştiută de dinainte, dar, conform relatărilor presei, consilierii cu pricina puteau. în semn de protest, să nu participe, însă „au avut însă grijă să semneze foaia de prezenţă la începutul şedinţei, îndeplinind astfel condiţia formală pentru a-şi încasa indemnizaţiile aferente lunii iunie”.

Ok, să mă apropii de final cu un alt citat din Codul administrativ (art. 212): „indemnizaţia lunară pentru consilierii judeţeni (...) este în cuantum de până la 10 la sută din indemnizaţia lunară a preşedintelui consiliului judeţean”. Potrivit unor informaţii, în cazul celor dintâi, ar fi vorba de circa 1.000 lei pe lună. Ori 12 luni, iese o sumă aproape egală cu două salarii medii brute, adică măcar de o vacanţă bună – pe măsura muncii grele dintr-un an întreg...