Amintiri – Deposedatii

E luni . O zi ca oricare alta ar spune unii dar care mie nu-mi place deloc . Mai alesc cand debuteaza cu o durere de cap . Ma scol si ma indrept alene spre baie .

Sapunul e pe sponci dar rezolv cumva cu igiena. Stomacul isi cere dreptul dar usa deschisa a frigiderului nu dezvaluie mare lucru .  Fierb un ou , prajesc o felie de paine si scurg sticla de lapte. Mic-dejunul pantagruelic imi este intrerupt de taraitul telefonului. Ma ridic bombanind si ridic receptorul. E Silviu , ma invita la cumparaturi. Ezit. Hai ca-s reduceri, ma imbie. Ce tot faci cu atatea haine? Oricum unele nici nu le porti, ii zic eschivandu-ma. Renunta. Imi aprind chistocul, pufai putin si il sting . Ma imbrac si ies in lume. E frig al naibii  si e jumatatea lui septembrie. Ma indrept fara chef spre servici stiind ce ma asteapta. Aceleasi barfe. Aceleasi discutii despre haine, parfumuri, bijuterii .

Gata cu munca. Urmeaza sa ne intalnim la barul din colt, ca de obicei. Nu ma incanta deloc dar macar  e cald. Ei, bere. Eu, ceai.  Tin ceasca in maini in timp ce ascult absent flecareala colegilor. Nu se deosebesc cu nimic fata de tatele de la munca . Principiul ce-i in plus nu-i in minus se pare ca-i universal.

Plec ursuz spre casa. In metrou e aglomerat dar cel putin e cald. Un tip vanjos se lafaie pe un scaun. Langa el si-a pus vreo 2 plase pline cu legume. E aglomerat dar nimeni nu se incumeta sa-i atraga atentia. Impulsul proprietatii, primul venit, primul stapan. Ajung tarziu acasa. Si inghetat. Ma incalzesc cu gandul ca maine imi scot masina din service. Butonez telecomanda dar nu ma atrage nimic. Ziarul imi prezinta aceleasi mizerii. Trebuie sa mai citesc ceva. Banii-s putini, leafa departe .

Dar exista anticariate . Ma hotarasc sa le vizitez maine, doar e week-end. E frig al naibii. Ma infofolesc bine si adorm cu gandul ca maine nu voi mai fi pieton. Am scos masina din service. Au facut lucru de mantuiala, mi-au disparut cateva nimicuri din torpedou dar cel putin e functionala.  Pornesc spre casa sa o las acolo caci benzina e pe terminate si bani nu-s suficienti. Dar pe locul unde o parcum troneaza frumos o alta masina .

E a lu’ nea Nicu de la 3 , un personaj acru ca o lamaie. Urc nervos si bat timid la usa. Baigui ceva in timp ce acuzatul ma priveste cu ochi mici pe sub dioptriile fumurii. Baiete, ma intrerupe, ai lipsit destul. E locul meu acum. Ai vreo plangere de facut, depune-o la secretariat . Cei 167 de cm ai mei nu se pot impotrivi .

Curentul iscat de usa trantita in nas imi amplifica starea de frig. Plec revoltat si ma gandesc cum naiba era perceputa si aplicata legea proprietatii in Evul Mediu. Parchez la dracu-n praznic si ma gandesc ca, totusi , nu e chiar atat de rau cu metroul. Am ajuns la Universitate. Lume destula , baietii cu cartile tot acolo . Ma preling pe langa tarabele cu carti.

Cam ce va intereseaza? Ridic privirea. E un nene la vreo 50 de ani . E imbracat cu un hanorac gros din lina si imi zambeste cald . Asta imi face curaj. Pai… ceva sefeuri zic nesigur . Cam ce gen insista el. Nu-s sigur , ce-mi recomandati? Imi prezinta 2-3 carti mai lapidar si insista pe una din ele. Suficient cat sa ma convinga. Plec fericit ca am facut o afacere, doar atat sa iti ramane de un ceai ca vad ca ti-e frig mi-a zis anticarul , si ma indrept spre casa .

Incep sa o citesc din metrou si ma scufund in ea in tmp ce stau tolanit in pat. Desi nu il crezusem pe anticar, se potrivea perfect cu gandurile mele din ultimele zile. Deposedatii de Ursula Kroeber LeGuin. O voi recomanda mai departe. Daca nu mor de frig. Caci e frig al naibii. Si e doar jumatatea lui septembrie.

Sursa: http://nemirabooks.ro