Ateneul Național din Iași – 100 de ani de la înființare

* lăcaşul este prima instituţie de cultură deschisă în Regatul României Mari * aşezământul, iniţial o Casă de Cetire, a devenit un reper pentru cărturarii vremurilor interbelice * monarhii alocau sume substanţiale pentru serate şi sărbători de care se bucurau ieşenii vremurilor trecute

La finele săptămânii trecute s-au împlinit 100 de ani de la inaugurarea instituției Ateneului, un simbol pentru spațiul cultural românesc și un reper de prestigiu pentru ieșeni. Momentul aniversar a fost marcat prin dezvelirea a patru plăci comemorative, care simbolizează patru etape marcante pentru Ateneu. Managerul lăcașului de cultură, Andrei Apreotesei, a spus că Ateneul Popular din Tărărași a fost prima instituție de cultură din Regatul României Mari, fiind înființat pe 25 aprilie 1920, în timpul Regelui Ferdinand I al României. Pe atunci, primarul Iașului era Mihai Negruzzi, iar director, Constantin Ifrim. Ateneul Popular din Tărărași a fost și o fortăreață anticomunistă în timpul Regelui Mihai I al României. Pe atunci, primar al Iașului era Eduard Lăzărescu, iar director al instituției, preotul Visarion Puiu, momentul fiind marcat pe 25 aprilie 1945, la 25 de ani de la inaugurare.
Ateneul Tătărași a fost reconstruit din temelii de către fostul primar Constantin Simirad, director a devenit Benoit Vitse, fiind inaugurat pe 14 octombrie 2003. A patra placă face referire la faptul că Ateneul Național din Iași a devenit Instituție simbol a Unirii prin Cultură, sub Înalt Patronajul Regal al M. S. Margareta, Custodele Coroanei române.

Povestea Ateneului a plecat de la o idee pornită imediat după anii grei ai Primului Război Mondial, când în primăvara anului 1918 Nicolae Iorga a înfiinţat la Iaşi, în cartierul Tătăraşi, Casa de Cetire. Practic era o bibliotecă unde era şi o sală de manifestări, de lectură, în care mulţi cărturari, printre care şi el, veneau să susţină prelegeri. În 1919 a început din ce în ce mai mult să se contureze o idee a unei instituţii cumva similare Ateneului de la Bucureşti, care să se ocupe de propagandă culturală. Ţara era răvăşită de război, iar Capitala Moldovei fusese lăsată în urmă de către mai-marii ţării, care aveau acum un teritoriu dublu şi un popor de două ori mai mare, şi în 1919 s-a înfiinţat Societatea Ateneului Popular din Tătăraşi. Foarte repede, la aproximativ un an, pe 25 aprilie 1920, a luat fiinţă Ateneul Popular din Tătăraşi, aşa cum era scris pe certificatul său de naştere aflat în original la Arhivele Naţionale, o clădire frumoasă construită în stil românesc. Printre cei care au contribuit la această idee au fost Constantin Ifrim, cel care va ajunge peste 20 de ani primar al Iaşului, în cel de-al Doilea Război Mondial, Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga şi mulţi cărturari ai vremii. „Ateneul a avut o istorie foarte frumoasă şi foarte plină de evenimente mai ales în perioada interbelică, atunci când au avut loc celebrele excursii pe care ateneiştii le făceau în ţară. Plecau câte 600-800 de oameni cu trenul la Cluj, la Arad, la Timişoara. Există mărturii la Arhivele Naţionale cum că închiriau câte două garnituri de tren, sunt mărturii cum că în faţa Catedralei din Sibiu mitropolitul Ardealului de atunci a sfinţit steagul Ateneului şi i-a dăruit o cunună din flori de argint, pe care am descoperit-o de curând la Palatul Culturii şi pe care vom încerca să o aducem acasă. Erau foarte multe evenimente, în care s-au implicat foarte multe personalităţi ale vremii. Mihail Sadoveanu a fost unul dintre iniţiatorii călătoriilor, îi însoţea pe ateneişti”, a continuat Andrei Apreotesei povestea începută în urmă cu aproape o sută de ani.

Fundaţiei Principelui Carol, viitorul rege Carol al II-lea. De altfel, până la abdicarea forţată a regelui Mihai, absolut toţi suveranii români au acordat sprijin: „De cele mai multe ori, Casa Regală oferea sume consistente de bani pentru organizarea unor diferite manifestări. Am găsit un document la Arhivele Naţional cum că prin anii 20, Regina Mamă Elena a dat 12.000 de lei pentru organizarea sărbătorilor de iarnă la Ateneul Popular din Tătăraşi. Toate aceste fonduri erau private ale Casei Regale. Este un lucru impresionat”.

Amintiri spălate de lacrimile zidurilor

Până în 1946-1948, toate lucrurile au fost foarte bune. Imediat ce tunurile au început să spargă liniştea şi să aducă râuri de lacrimi, banii au fost tot mai puţini, lumea nu prea mai era preocupată de serate, grijile pentru viaţa familiei fiind mult mai mari. Ateneul Popular primea tot mai puţini oaspeţi şi rareori serile mai erau animate, iar imediat ce tunurile au tăcut, au luat cu ele şi strălucirea lăcaşului de cultură. Ateneul şi-a pierdut din grandoare şi a devenit, pe rând, centru cultural, apoi cămin cultural. Zidurile au început să plângă, lacrimile au fost acoperite de uitare, care în timp a adus la ruină o clădire.

Un nou început

Începutul anilor 90 a găsit aşezământul într-o clădire dărăpănată, în care din când în când rulau filme în condiţii jalnice. Autorităţile acelor vremuri au dărâmat vechea clădire, „din păcate”, a oftat Andrei Apreotesei, şi au construit o clădire frumoasă care să corespundă cerinţelor actuale şi să restabilească o legătură cu istoria şi trecutul frumos al ţării. „Fosta clădire era superbă, cu o sală de aproximativ 600 de locuri, cu un teren de 5.600 de metri pătraţi, din care am rămas cu 1.200. Ideea unui fost edificiu nu a fost greşită, dar mi-ar fi plăcut ca fostul lăcaş să fie renovat şi pus în funcţiune aşa cum era, mai ales că era cel mai mare Ateneu al Iaşului”, a adăugat managerul instituţiei culturale. 

Dacă vremurile ar prinde glas acum, ieşenii ar fi foarte mândri să afle că, în perioada interbelică, foarte multe societăţi culturale doreau afilierea cu Ateneul, foarte mulţi oameni de cultură soseau în blânda Moldovă pentru a fi martorii seratelor culturale, ai întâlnirilor în care bunul gust, muzica şi scriitura îi bucurau pe toţi. Regretatul maestru Radu Beligan a fost aplaudat, în 1920, în celebra „Noapte Furtunoasă”, jucată în cartierul tătărăşenilor. Ateneul este prima instituţie de cultură din Regatul României Mari şi tot aici s-a deschis primul cinematograf de după Unirea de la Alba Iulia.

Maura ANGHEL