Calendar ortodox, 10 februarie. Sfântul Haralambie, vindecătorul de boli

Pe 10 februarie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Haralambie, vindecătorul de boli.

Sfântul Haralambie a trăit între anii 89-202 era noastră, fiind născut în Magnesia, în vremea împăratului Septimiu Sever, și este cel mai bătrân mucenic prăznuit de creștini. Sfântul Mucenic a fost persecutat de către guvernatorul din vremea respectivă fiindcă nu se închina idolilor.

Crezând că la vârsta sa înaintată (peste 100 de ani) nu va rezista chinurilor, tiranul Lucian a sperat că îl va convinge să renunțe la credința sa și să se lepede de Hristos.

În Acatistul închinat Sfântului Muceninc se spune: „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!“. Sfântul Haralambie a suportat chinurile groaznice, chiar și jupuirea de viu, și nu a cedat.

Sfântul Haralambie a fost condamnat la taierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Hristos și pe îngerii săi. Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame și de boli.

Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. A murit înainte de a fi executat.

Sfântul Mucenic Hralambie este prăznuit de toate bisericile creștine pe data de 10 februarie. Cunoscut ca făcător de minuni, apărător de boli pentru oameni și animale, Sfântul Haralambie a fost și ocrotitor al celor înfometați.

Rugăciune făcătoare de minuni către Sfântul Haralambie
„Mare este taina aceasta, Doamne, că m-ai învrednicit a vedea înfricoşata Ta slavă. Doamne, de-Ţi place Ţie, mă rog să dai slavă numelui Tău, ca oriunde se vor pune moaştele mele şi se va cinsti pomenirea mea, să nu fie foamete în locul acela sau aer stricăcios, care să piardă rodurile.

Ci să fie mai ales în locurile acelea pace şi sănătate trupească, mântuire sufletească şi îndestulare de grâu şi vin, cum şi înmulţire de dobitoace, pentru trebuinţa oamenilor.

Doamne, Tu ştii că oamenii sunt trup şi sânge, iartă-le lor păcatele şi le dă îmbelşugare din rodurile pământului, ca, cu îndestulare, pentru osteneala lor, să se sature şi să se îndulcească, preamărindu-Te pe Tine, Dumnezeul lor, Dătătorul tuturor bunătăţilor; iar roua ce se pogoară de la Tine, să le fie tămăduire. O! Doamne Dumnezeul meu, varsă peste tot darul Tău şi îi izbăveşte de boala ciumei”.