Claudiu Niculescu, lucrat de jucători?

Lamentabilă şi surprinzătoare la cel mai neplăcut mod prestaţia de sâmbătă, de la Timişoara, a Politehnicii Iaşi. Plecaţi în Banat ca mari favoriţi, obţinerea celor trei puncte fiind aproape o certitudine, alb-albaştrii au suferit cea mai drastică înfrângere din acest sezon. La pauză, erau conduşi cu un scor de neprezentare.

Greu de explicat eşecul, în afara căpitanului Vaşvari, n-au fost indisponibilităţi, nu se poate invoca oboseala unei deplasări lungi, s-a plecat de joi, s-a făcut escală la Alba Iulia, unde s-a stat peste noapte. Mai mult, gazdele (şi-aşa, aflate la coada clasamentului) s-au prezentat cu o echipă în piuneze, cu şase juniori în teren!

Cu toate astea, în loc de o victorie detaşată, o înfrângere halucinantă. O echipă care, în primele 8 etape, a primit doar patru goluri, în condiţiile în care a înfruntat primele patru clasate, să primească sâmbătă, doar într-o repriză, trei „boabe” de la nişte amărăşteni disperaţi să scape de retrogradare?

Plauzibile sunt doar două variante. S-a jucat la pariuri, cota pentru un 3-0 la pauză în favoarea gazdelor era imensă... Ori jucătorii de bază îl lucrează pe Niculescu. Declaraţia dată, la cald, de către antrenor, cam duce la această din urmă ipoteză: „trebuia să fac 10 schimbări după primele 10 minute. O să vedem zilele viitoare. Vom face o analiză amănunţită la ce s-a întâmplat aici, pentru că e păcat de munca lor de până acum. Lucrurile arătau bine, eram în grafic, exista şansa mare de a reveni pe primul loc. Am ieşit bine dintr-o serie foarte grea, iar acum nu reuşim să acumulăm puncte cu adversari mult mai accesibili, fără a supăra pe cineva. Felicit echipa gazdă, a meritat victoria şi le urez succes în continuare. Din păcate, nu s-a înţeles absolut deloc mesajul meu. La cald aş putea să spun prostii, prefer să revăd meciul şi să fac o analiză în vestiar cu echipa”.

 

Conjunctură dificilă, dar nu rămâi acasă, să oblojeşti răniţii

Păi, cum vine asta? Ai avut suficient timp la dispoziţie ca să cristalizezi lotul, să faci strategia de joc, au fost cele două săptămâni de pauză competiţională din a doua parte a lunii septembrie, n-ai mers la meciul de Cupă, ai rămas să pregăteşti în tihnă nucleul de bază şi acum zici că trebuia să schimbi toată echipa după primele zece minute?

Niculescu nu e antrenor? Nu stă deloc în picioare chestia asta. Cu un lot absolut nou, neomogen, cu un program deloc avantajos, ajunsese să ducă echipa pe locul doi, la doar un punct de fotoliul de lider. Dar, ceva s-a rupt...

Eşti antrenor principal, ai meci oficial în deplasare şi o grămadă de indisponibilităţi în lot. Conjunctură dificilă, dar nu rămâi acasă, să oblojeşti răniţii. Mai ales când unul din secunzi (cred că-i unic în România) are licenţa PRO. Îl poţi lăsa, cu toată încrederea, să se ocupe de indisponibili. Mergi la competiţie.

Niculescu a procedat taman invers, mare parte a presei l-a acuzat de desconsiderarea competiţiei. Acum, după deznodământul partidei de la Timişoara, se pare că, la mijloc, a fost cu totul altceva. Liderii vestiarului tocmai o pun de-o răzmeriţă, s-au dat loviţi ori defecţi pentru jocul de Cupă, fostul atacant a simţit asta şi a rămas să negocieze. Credea că a reuşit şi a mers liniştit în Banat. Sigur de succes. I s-a aplecat încă din start, gol în minutul doi, recidivă a gazdelor în minutul 30 şi bomboana pe colivă la finalul primei reprize... Se pare că n-a ieşit negocierea. Chiar şi mahmuri, veniţi direct de la nuntă, alb-albaştrii nu aveau cum să piardă un asemenea meci, într-o astfel de manieră. Doar dacă scopul imediat e debarcarea lui Niculescu. Marcel FLUERARU