Condamnatele din dosarul certificatelor de handicapat au invocat prescripţia şi interceptările ilegale

în cei şase ani de anchetă, organele de urmărire penală au cheltuit 108.461 lei ca să dovedească şpăgi de doar câteva sute, maxim o mie * demersurile lor n-au avut succes, sentinţele sunt definitive

Daniela Eugenia Huţanu a pus la cale afacerea cu certificate de handicapat în 2006, atunci când a înfiinţat asociaţia umanitară „Aeque Animo”, care are ca activitate principală binefacerea pentru cei care au nevoie de ajutor material şi spiritual, asigurarea asistenţei psihologice pentru persoane cu handicap, activitate caritabilă şi în folosul comunităţii. A început imediat colaborarea cu mai multe primării din toată ţara pe probleme medicale şi accidente rutiere, dar mai ales cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, având dreptul de a depune dosare pentru persoane care nu se puteau deplasa nici personal şi nici prin membri familiei. Astfel, în scurt timp, Huţanu şi-a creat un sistem de relaţii în lumea medicală, după care a început să caute clienţi.

Femeia pretindea că are o mare influenţă asupra celor din comisia de evaluare şi se oferea ca, în schimbul unor sume de bani, să obţină certificate de încadrare în grad de handicap fără examinarea directă a persoanei respective. Nu pretindea mult, doar câteva sute de lei pentru rezolvarea unui caz. Genul de afacere „nu curge, dar picură”. Se gândea că aşa nu va atrage atenţia autorităţilor, că nimeni nu-şi bate capul să investigheze afaceri cu miză ridicolă. Veniturile erau constante şi păreau sigure.

A plătit 1.100 lei, dar a obţinut o indemnizaţie de doar 33 lei

În 2011, Huţanu le-a cooptat în business pe Alina Panaitescu şi pe Maria Roman, acestea urmând să-i găsească mai mulţi clienţi. Până în martie 2013, lucrurile au mers ca pe roate. Dar a fost suficient un singur rateu ca totul să fie dat peste cap. Lui Huţanu nu i-a ieşit pasienţa cu un  certificat de handicapat pentru o rudă de-a Mariei Roman. Primise 300 lei, dar n-a izbutit să rezolve problema. Roman a cerut banii înapoi, a fost refuzată, aşa că a formulat un denunţ la Tribunalul Iaşi.

Colac peste pupăză, tot în aceeaşi perioadă, Alina Panaitescu o rugase pe Huţanu să intervină pentru un unchi de-al ei, să-i obţină gradul II, în loc de III. Bătrânul a plătit 1.100 lei, dar rezultatul n-a fost nici pe departe cel dorit. O indemnizaţie lunară de doar 33 lei. Socotind că a fost păcălit, a făcut şi el plângere. Ancheta a fost preluată de procurorii DNA, au avut loc interceptări ambientale, rechizitoriul fiind finalizat abia la începutul lui 2019. Pentru strângerea dovezilor necesare, organele de urmărire penală au cheltuit 108.461 lei.

La Tribunal, lucrurile au mers ceva mai repede, cele trei primindu-şi sentinţele pe 23 septembrie 2021. Huţanu a primit doi ani cu suspendare, iar Panaitescu şi Roman, câte un an şi patru luni. În plus, condamnatele au fost obligate la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 11.000 lei.

Nemulţumite, Huţanu şi Panaitescu au făcut apel, cerând achitarea. Un prim motiv invocat a fost acela că, în data de 16 februarie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul de procedură penală privind punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică. Altă critică a fost că Tribunalul Iaşi nu s-a pronunţat deloc asupra prescripţiei răspunderii penale. Pentru faptele incriminate termenul de prescriere s-a împlinit în decembrie 2020, cu nouă luni înainte de pronunţarea primei instanţe.

Alaltăieri, după şapte termene de judecată, Curtea de Apel a dat sentinţa definitivă. Referitor la motivele invocate de către apelante, magistraţii au preceizat: „Acest termen de prescripţie a început să curgă în decembrie 2012 şi, în lipsa oricărui act de întrerupere, s-ar fi putut considera împlinit în decembrie 2020. Or, în acest interval de timp au fost îndeplinite mai multe acte procedurales- a dobândit calitatea de suspect, ulterior de inculpat şi s-a dispus apoi trimiterea în judecată”. Cât priveşte interceptările, Curtea nu le-a socotit relevante, mai important fiind acordul de recunoaştere a vinovăţiei semnat de Panaitescu. Dreptul urmare, apelurile au fost respinse, ca nefondate. Marcel FLUERARU