COVID-ul a scăpat de puşcărie un şofer îmbuibat cu vişinată, vin şi bere

 *deşi a comis-o în stare de recidivă postcondamnatorie, Ovidiu a scăpat doar cu amendă penală * judecătorii au ţinut cont că pagubele au fost minore, iar el a circulat cu viteză mică * de asemenea, a fost luat în calcul şi faptul că el s-a „pocăit” între timp, iar la anchetă a fost de-o sinceritate absolută

 Au trecut mai bine de patru ani până ce judecătorii să se poată pronunţa într-un caz aparent banal. Infracţiunea de „conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului”, faptă comisă în stare de recidivă postcondamnatorie. Speţa, mult mai delicată decât pare la prima vedere. Ovidiu V., acum în vârstă de 41 de ani, a fost condamnat pentru prima dată în 2013. Atunci, el a luat doi ani cu suspendare pentru că a şofat mai mult decât beat. Era în prag de comă alcoolică.

Fiind tânăr şi încă neliniştit, n-a prea băgat în seamă sentinţa şi a continuat să conducă în stare bahico-euforică. Vreo trei ani, nu l-a dibuit nimeni, aşa că-i intrase în obişnuinţă, era ca un ritual, să nu se suie la volan fără măcar o cinzeacă de dezmorţire.

S-a dus să dea şi maşinii de băut

Asta până-n seara de 28 ianuarie 2016. Băuse toată ziua şi le amestecase inconştient. Vişinată, vin şi bere în cantităţi încă neelucidate. La o bodegă de cartier, undeva pe Splai Bahlui. Evident, i „s-a rupt filmul”, nu-şi mai aminteşte nimic, iar anchetatorii au reconstituit cu multă dificultate toată povestea. Au aflat de la unii martori, nici ei foarte treji, că, pe la ora 20.00, lui Ovidiu i s-a făcut milă de Fordul său, care stătea „pe uscat”. S-a urcat la volan, cu gând să meargă la o benzinărie şi să umple rezervorul autoturismului. Deşi era mai mult decât beat, a condus prudent, cu nici 20 km/h, dar degeaba. Ghinionul l-a lovit în plin. La intersecţia din Podu Roş a fost tamponat de Volkswagenul condus cu mare viteză de un anume Constantin S. Ciocnire spectaculoasă, dar pagube minore. Două portiere îndoite, un far spart şi spoilerele făcute zob. Nimic altceva. Dar zgomotul produs a adus imediat acolo un echipaj de poliţie. Care, înainte de toate, i-a pus pe ambii şoferi să sufle în etilotest. La Constantin, zero. La Ovidiu, 1,10 la mie. A urmat excursia la „Sf.Spiridon” pentru probele biologice. 2,05 la prima probă, 1,85 la cea de-a doua. Încă un dosar penal pentru acesta.

A doua zi, s-a dus să dea declaraţie. Încă mahmur, a recunoscut sincer că nu mai ţine minte cât a băut, ci doar ce. Vişinată, vin şi bere de-a valma. Poliţiştii i-au amintit că se află în stare de recidivă postcondamnatorie, iar el a plecat de la interogatoriu convins că va fi încarcerat. Spectrul puşcăriei l-a făcut să se lase complet de băut.

Dosarul a mers în instanţă, a urmat procesul, iar el a dat mereu dovadă de maximă sinceritate şi a avut destule argumente prin care să arate că, în ce-l priveşte, beţiile au devenit istorie. Şi-a găsit un loc de muncă stabil, s-a căsătorit, şi-a văzut de treabă.

Pandemia şi abstinenţa l-au scutit pe Ovidiu de un sejur după gratii

Drept urmare, în motivarea sentinţei dată la începutul acestei săptîmâni, completul de judecată a menţionat că „în speţa de faţă, deşi alcoolemia inculpatului era una mare, acesta nu a creat o stare de pericol foarte sporită pentru participanţii la trafic, luând în considerare ora târzie raportată la anotimpul de iarnă când întunericul ia locul luminii la o oră foarte devreme, reducându-se, astfel, foarte mult traficul, distanţa mică ce a parcurs-o inculpatul conducând autoturismul, precum şi pagubele materiale foarte reduse ca urmare a vitezei foarte mici cu care se deplasa inculpatul”.

Totodată, instanţa a mai consemnat că deşi „inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, în termenul de încercare de 2 ani şi 10 luni a comis o nouă infracţiune, de aceeaşi natură cu cea pentru care fusese condamnat anterior, instanţa are în vedere că recidiva aceasta a avut loc în anul 2016 iar, de la acea dată până în prezent, de 4 ani, inculpatul a dat dovadă de corectare a comportamentului antisocial, aceasta perioadă fiind dovada că desistarea cu privire la săvârşire de fapte de natură penală s-a produs şi există suficiente garanţii că inculpatul nu va reitera traseul infracţional. Acesta a înţeles scopul pedepsei ce i se aplicase anterior, iar o eventuală inserţie în mediul carceral, chiar şi pentru o perioadă mică, ar face ca readaptarea la normele de conduită să se efectueze din ce în ce mai greu, luând în considerare, inclusiv, contextul actual, când piaţa locurilor de muncă cunoaşte un real declin ca urmare a pandemiei cu răspândirea virusului SARS Cov2. Aşadar, rolul celui care individualizează o pedeapsă este acela de a aprecia dacă pedeapsa stabilită este aptă, prin raportare la persoana inculpatului, să îşi atingă scopul pentru care a fost luată. Or, prin plasarea unui inculpat, chiar recidivist, în mediul carceral în cazul în care judecătorul apreciază că acesta se poate recupera şi prin aplicarea unei pedepse alternative dacă legiuitorul a prevăzut-o, nu s-ar ajunge decât la o suprapopulare a închisorilor cu inculpaţi nepericuloşi şi crearea unei poveri prea mari pentru societate pentru a-i menţine şi a-i reinsera”.

Într-un cuvânt, pandemia şi abstinenţa l-au scăpat pe Ovidiu de un sejur pe după gratii. A primit doar o amendă penală, ce-i drept, una tare usturătoare la buzunare. 6.000 lei. Marcel FLUERARU