„Sunt cea mai mare visătoare pe care o cunosc”

 Dialog cu solista de muzică populară Andreea Romila

- Un jurist pasionat de muzică. De când cânți? Cum a apărut muzica în viața ta și ce ți-a adus?

 - Așa este, jurist cu acte în regulă, absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De cântat, cânt de când mă știu, adică de mic copil. Primele amintiri legate de muzică le am din pruncie. Cântam la grădiniță, participam la fel și fel de serbări și concursuri de profil. Acasă aveam o combină pe care a adus-o tata când s-a întors din Germania, prin ’95. Mi-aduc aminte că acea combină avea niste căști mari care mă fascinau teribil. Îmi plăcea mult să ascult muzică la ele. Acum, când mă uit în trecut, îmi dau seama cât de mult bine îmi făcea muzica. De asemenea, adesea îmi aduc aminte de perioada când scena îmi era terasa casei, unde mătura devenea stativ de microfon, știuletele era microfonul, iar semănătoarea de la tractorul tatei era setul de tobe… Pe scena de acasă eram Irina de la A.S.I.A, Andreea din Andre, Carmen Șerban, Mioara Velicu… Practic, muzica mi-a adus bucurie și m-a ajutat să mă exteriorizez și, cel mai important, să materializez frumosul din sufletul meu.

- Ai ales muzica populară? Ce te atrage la aceste armonii?

- Nu știu dacă am fost pusă în situația concretă de a alege un anume gen muzical pe care să-l cânt. Sincer, a fost ceva natural, am simțit că mi se potrivește mănușă, apoi am început să primesc și confirmări legate de faptul că muzica populară mi se potrivește. La muzica populara m-a atras ghidușia care vine la pachet cu ea, felul copilăresc în care mă face să mă simt atunci când o cânt. Nu am urmat școli de muzică, nu știu locul notelor pe portativ, dar știu că îmi face mare plăcere să-mi îngrop talanții pe care îi am de la Dumnezeu.

- Andreea, ai avut mentor? Cine și ce ți-a dăruit?

- Am avut și mentori. Chiar dacă, așa cum am spus, nu cunosc muzica în profunzimea ei, am urmat câteva cursuri de profil ca să pun la punct câteva aspecte de bază: respirație, dicție, interpretare, dar și curaj. Recunosc, de asemenea, că pe lângă aceste aspect, am avut noroc de profesori care au lucrat mult și la partea psihologică, m-au încurajat și m-au ajutat să cred mai mult în forțele proprii. În prezent, mentorul meu este soțul meu, care mă ajută foarte mult în activitatea mea artistică și muzicală.

- Promovezi foarte mult tradițiile locale, inclusive gastronomice. Spune-mi ce simți când asculți glasul pământului, când simți gustul bucatelor delicioase?

- Da, promovez cât de mult pot tradițiile locale, mă implic, la nivel local, în toate activitățile care au la bază tradiția, particip la evenimente de tipul hramul bisericii, zilelei comunei, festivaluri. Am o frumoasă colaborare cu ansamblul de dansuri ,,Moldovenii din Cetate’’ din comuna Moșna, județul Iași, alături de care particip la fel și fel de activități artistice, atât la nivel local, național, cât și internațional. Cu privire la gusturile tradiționale, recent am încheiat un proiect intitulat ,,Aroma rețetelor locale – o carte magica 3D’’, proiect finanțat de Uniunea Europeană (care își propune îmbunătățirea zonelor de LEADER ale GAL-urilor), un proiect gastronomic, care a avut că scop principal promovarea gusturilor autentice din diferite zone al Moldovei. M-am bucurat că în GAL-ul Dealurile Bohotinului eu m-am numit responsabilă de filmările aferente proiectului și astfel m-am putut bucura de gusturi autentice locale. Cât despre cum te simți când guști din bucatele tradiționale, te simți acasă!

- Cel mai mare vis al tău?

- Mereu m-am intitulat cea mai mare visătoare pe care o cunosc, căci visez și cu ochii închiși, dar mai ales cu ochii deschiși! Visez să fac multe, multe, multe și pe toate foarte bine! Cel mai mare vis al meu este că într-o zi să ajung să spun: ,,Da, astăzi sunt cea mai bună versiune a mea și sunt mândrp de tot ce am făcut ca să ajung aici!”.

Maura ANGHEL