Alfred Bester, Omul demolat

Omul demolat este una dintre putinele carti pe care nu am putut sa le las jos odata ce le-am inceput. Asta bineinteles se datoreaza si faptului ca nu este de foarte mari dimensiuni, insa in mare parte se datoreaza lui Alfred Bester. Ca majoritatea dintre voi, probabil, nu auzisem de acest scriitor inainte de a vedea cartea in raftul unei librarii. Nici nu pot spune precis ce m-a atras atat de tare incat sa o cumpar pe loc, poate coperta, poate titlul… in orice caz, ma bucur ca a existat acel “ceva”. Scriitorul are un stil mai rar intalnit in ziua de azi.

De-a lungul nuvelei, tensiunea creste in mod continuu, si, chiar in momentul in care ai senzatia ca nu te mai poate mira nimic, brusc apare ceva care iti taie rasuflarea. Aceasta este atmosfera pe parcursul intregii lecturi, ajungand pana la final, cand… dar mai bine las pe fiecare sa descopere asta. Nuvela incepe cu cosmarul personajului principal, Ben Reich. Acesta viseaza ca este persecutat de un om fara chip. Se trezeste frustrat si se duce in biroul sau pentru a se intalni cu psihiatrul sau, un Esper 2. Acum probabil majoritatea dintre voi va veti intreba ce mai este si asta, ca si mine de altfel in acea clipa. Personal, spre marea mea rusine am crezut ca este un fel de robotel sau ceva.

Actiunea se desfasoara la inceputul secolului XXIV, cand omenirea a ajuns la un nou prag al evolutiei. Oamenii au abilitati telepatice. Nu este vorba insa de intreaga omenire, ci doar de un foarte mic procentaj, care s-a grupat, si a format o “Ghilda”. Ca in orice societate, exista o ierarhie, putin diferita in acest caz, caci cei ce fac parte din Ghilda sunt incadrati in trei mari categorii, in functie de nivelul puterilor telepatice. Astfel, exista Esper 3, cei mai de jos si cei mai comuni, care nu pot culege decat gandurile de la suprafata mintii unui om; Esper 2 care pot merge mai departe, citind in preconstientul oamenilor; ei formeaza clasa de mijloc (si obtin slujbe precum avocat, manager etc.); iar in varful ierarhiei se afla Esper 1, elita, cei care pot citi toate gandurile unui om pana in subconstient, chiar daca acesta incearca sa le blocheze (ei ocupa locurile cele mai inalte in societate, in cadrul politiei, in guvern).

Angajatul lui Ben Reich este un Esper 2, care este incapabil sa-l lamureasca in legatura cu cosmarul sau, care, de-a lungul nuvelei, se agraveaza. Ben Reich este tanarul proprietar al companiei Monarch Utilities & Resources, iar problema sa cea mai mare este ca afacerea sa se duce de rapa. Se afla in pragul falimentului din cauza succesului tot mai mare al cartelului D’Courtney. Astfel, aflat in culmea disperarii, decide sa propuna o asociere cu rivalul sau. Aici este un element-cheie pentru nuvela, pe care as prefera sa nu-l divulg.

Alfred Bester ofera un tip de cod. Anumite litere amestecate sunt asociate anumitor cuvinte. Mesajul este astfel codat, laconic, exprimand strictul necesar, si se transmite intre companii, fara a risca aflarea posibilelor afaceri in cazul interceptarii lui de altcineva. Raspunsul vine imediat, insa il infurie foarte tare pe Reich, care decide din aceasta clipa sa-l omoare pe D’Courtney. Acest lucru este insa mult mai dificil decat ar parea la prima vedere. Tinand cont ca este un om influent si cu suficienti bani incat sa cumpere pe oricine, nu ar parea sa fie o problema majora. Insa, de mai bine de 70 de ani, crima nu mai exista in societatea descrisa. Datorita telepatilor, toate crimele erau interceptate, iar posibilii criminali, cei care nu mai aveau gandul de a ucide, erau trimisi la “demolare”.

Astfel, personajul principal este nevoit sa intocmeasca un plan cat mai elaborat, prin care sa reuseasca sa-l omoare pe D’Courtney, sa cumpere toata afacerea acestuia si nu in ultimul rand sa nu fie trimis la “demolare”. Aceasta se pare ca era cea mai mare pedeapsa pe care o putea primi cineva, si, spre marea mea frustrare, nu este descrisa decat in finalul romanului. Insa probabil ca este mai bine asa, fiind mai usor sa tragi o concluzie.

Citind nuvela, am ajuns foarte usor sa intru in atmosfera, si, in ciuda faptului ca este un science-fiction, nu am putut sa nu compar cumva totul cu lumea in care traim. Pana la final, schimbarile nu mi s-au parut mari, facand abstractie de noile abilitati ale oamenilor, desi trecusera trei secole. Insa finalul este cel care scoate in evidenta adevarata diferenta, iar aceasta este uriasa.

In orice caz, decizia lui Ben Reich de a-l omori pe D’Courtney este intriga nuvelei, iar de aici totul este de-a dreptul fascinant. Reich nu este dotat cu abilitati telepatice, insa este dotat cu un intelect peste nivelul mediu. El reuseste sa elaboreze un plan inteligent, cumpara anumite persoane care l-ar putea ajuta, pacaleste pe altele pentru a le folosi in planul sau si santajeaza pe cine poate. Nu tocmai o persoana cu o conduita morala exemplara, iar in antiteza se afla Lincoln Powell, prefect al politiei si Ester 1, care isi propune sa-l prinda pe Ben si sa-i dejoace planul.

Nuvela este cu adevarat impresionanta si o recomand cu tarie oricui. Sunt de parere ca se preteaza oricarui gen, insa este o lectura perfecta pentru pasionatii de romane politiste. Pentru mine a fost prima lectura de genul acesta si am fost foarte multumit. Tin sa adaug ca “Omul demolat” a fost castigatorul primului premiu Hugo, in anul 1953. Multumiri editurii Nemira pentru o carte greu de uitat.

Sursa: http://nemirabooks.ro