Barbu Lăutarul, cântăreţ şi cobzar
Dimensiune font:
* 155 de ani de la moarte
Modestă figură a societăţii ieşene de la mijlocul secolului XIX, Barbu Lăutarul a intrat în legendă ca simbol al afirmării geniului muzical românesc fericit dăruit de natură, cel mai de frunte şi totodată cea mai populară figură de lăutar din trecutul ţării noastre. Muzician de un talent desăvârşit, staroste al breslei lăutăreşti din Iaşi - acei tainici curieri ai inimilor, cum i-a preţuit Vasile Alecsandri, Barbu Lăutarul a intrat în istoria muzicii interpretative româneşti.
Despre Barbu Lăutarul (pe numele adevărat Vasile Barbu), urmaş al unei vechi familii de lăutari, nu se cunosc prea multe date biografice. Născut prin anul 1775 la Iaşi, se ştie că a fost admirat pentru măiestria sa şi se povesteşte că Franz Liszt, cu prilejul vizitei făcute în 1847 la Iaşi, şi-a exprimat uimirea faţă de arta extraordinară a lui Barbu Lăutarul. El a fost unul dintre acei mari cântăreţi populari români care, prin creaţia şi felul lor de interpretare, a contribuit la formarea şi îmbogăţirea muzicii populare de tip lăutăresc, născută din îmbinarea elementelor de muzică populară românească cu elemente ale romanţei ruse, ale muzicii orientale şi occidentale. Barbu Lăutarul a trecut la cele veşnice, în urmă cu 155 de ani, la 18 august 1858, la Iaşi.
Barbu Lăutarul este lăutarul moldovean căruia George Enescu i-a adus prinos în suita „Impresii din copilărie”, Alexandru Satmary i-a desenat chipul, Vasile Alecsandri l-a imortalizat în canţoneta „Barbu Lăutarul” şi Matei Millo l-a purtat cu amintirea până către zilele noastre. Celebrul său cîntec l-a autoportretizat pentru memoria veacurilor, legându-şi rostul de cel al cântecului: „Eu sunt Barbu Lăutarul/ Starostele şi cobzaru...”.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau