Cantec de Gheata si Foc – George R.R. Martin
Dimensiune font:
Fantasticul Real
Seria Cantec de Gheata si Foc demonstreaza ca mai exista o alta lume, pe langa celebrul Pamant de Mijloc, in care amorezii fantasticului mai pot strabate peisaje de legenda(Westeros, noua destinatie) si in final sa-si puna intrebarea : Oare nu este real cumva? semnul intrebarii se cere inrobit pentru aceste carti, atunci cand le citesti ai o iluzie ca ai pasit pe un taram, daca nu al istoriei sigur al mitului, o iluzie ce se agata strans de realitate. Nu are nici un scop sa cautam o definitie a realului fara sa privim amanuntele gravate de detalii, lucrate atat de fin si natural de catre George R.R. Martin, caruia nu i se ascunde nici o greseala in a da viata nu doar unor personaje memorabile cat si unui numar galactic de intrigi, sau sa tinem cont de titlul primei carti Urzeala Tronurilor, de urzeli.
Catalogarea acestor carti (sapte la numar din care patru aparute) intr-un gen este greu sau facil, depinde pe cine intrebi, dar cum se face ca eu scriu aceasta umila recenzie, se presupune ca dezvelesc ce cred tot eu. Tind sa par entuziast, sa spun ca e diferit de ce s-a mai scris, e complet o conceptie scoasa recent din cuptorul creativitatii. Numele genului ar fi fantasticul real sau realul fantastic. Simplu si crud spus este vorba de un tron pe care fiecare vrea sa se aseze fara sa tina cel mai mic cont de natura acestui mobilier de sezut, sezut regal bineinteles, e de fier si total lipsit de confort ( „un rege nu trebuie sa fie comod cand conduce”), croit din sabiile razboiului.
Ca o carte care se respecta este, sa spunem cu mii de usi daca ne gandim ca fiecare pagina este o poarta, are o istorie de fundal indepartata ce traverseaza invazii, aliante, pericolul inghetat al nordului, focul dragonilor. Revenind in prezentul cartilor, locuitorii lui nu mai cred in noptile cele lungi aduse de Ceilalti, o amenintare comuna de altfel, si se pierd in indelungatul Razboi al celor cinci regi, eliminand din pretendenti. Personajele cartilor pe masura ce afli mai multe din fiecare volum iti spun ca fiecare este rau pentru un motiv si bun pentru altul, ah si drept un avertisment, la final ajungi cu ideea ca aici nu avem caractere sub tutela Binelui sau din gheara Raului, reprezentanti care cad indiferent de moralitatea lor in jocul pentru putere, perfect uman (rezulta matematic realitatea unor oamenii care se lupta pentru ceva firesc naturii noastre). Stilul scriitorului este camuflat individual, maleabil pentru toate personajele, reusind sa infatiseze un adevarat portret al diferitilor eroi :cavaleri, regi, regine, bastarzi, pitici (unul o sa va surada),tarfe, mercenari, sclavi, menestrei, fierari, preoti, maesteri, alchimisti. Aceste personaje o sa iti de sentimentul de palpitate, ceea ce e o mare victorie pentru un rob al penitei din aceste timpuri (bravo lui George).
O dovada pentru pasiunea autorului fata de istorie ar fi ca se foloseste de ceva elemente si martori ai istoriei noastre, invazia Britaniei de normanzi, cazul Rondului de Noapte, a Zidului, cu o importanta pentru toate cele sapte regate ale Westerosului, indiferent de ce rege ar ocupa acel Tron de Fier, membri acestui ordin au datoria de a se lupta cu orice iese in fata Zidului. Capitolele reflecta si fenomenul razboiului (macelului declarat), urmarile aduse de el, pierderea si suferinata rabdata de toti care se afla trasi de crudul joc, joc la care multi nu vor deloc sa participe dar si a unora care se desfata dand zambete rosii(moarte).
Presupun ca lipsa unor detalii este iertata, magia si suspansul nu poate fi ruinat de ce ar putea fi un rezumat, avand astfel privilegiul a celor care se incumeta, la o descoperire fericita ce merita sa ocupe un loc pe raftul vostru si in mainile voastre. Apropo, Vine Iarna !
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau