Civism şi civilitate la Köln

 Kölnul e curat pahar. Nu-i nimic neobişnuit pentru oamenii locului, ci ceva în firea lucrurilor. O normă de existenţă intrată în reflex. Şi străinii, mai ales sudicii, care nu-s deloc puţini în Germania, mai libertini şi chiar nepăsători privitor la înfăţişarea mediului în care trăiesc, se adaptează repede nu atât regulilor jocului, ci unui mod de viaţă, ce este de multă vreme o a doua natură.

N-ai să vezi oameni răsturnând hârdăul drept în stradă, debarasându-se de borcanele nespălate, aruncându-le cu o indolenţă tipic orientală de la ultimul etaj direct pe asfalt, peluză sau pe pământul de lângă temelia clădirii, cum îmi era dat să văd zilnic la căminele studenţeşti din Iaşi, în care locuiau studenţi arabi. Aşa ceva nu e de conceput şi nici de tolerat. Nu e teama de aspre pedepse, de tăiatul mâinii ori altceva de felul acesta, cum se proceda cândva, care îi face pe noii veniţi să-şi uite obiceiurile lor nu prea frumoase, ci de oprobriul comunităţii, chiar al congenerilor şi conaţionalilor, trecuţi prin experienţa integrării în lumea germană, ştiutori a ceea ce înseamnă nerespectarea regulilor convieţuirii şi ce costuri amarnice are ignorarea lor. Gunoiul menajer se depozitează sortat în prealabil. Sticla se depune în recipiente speciale, în funcţie de aspectul său, alb sau colorat. Pentru hârtie sunt pubele separate. La fel, pentru textile. Dacă depozitarea nu s-a efectuat corect, gunoierii nu ridică reziduurile. Nu te supui normelor, eşti exclus pur şi simplu din comunitate.

Nu e de imaginat existenţa într-un mediu nu neapărat murdar, ci urâţit. Aşa se explică faptul că oraşul pare tot timpul ferchezuit, îmbrăcat într-o haină nu de gală, dar una totdeauna îngrijită, cochetă. Dar aceasta nu e doar opera autorităţilor. Reprezintă şi contribuţia zilnică a locuitorilor, cei care se străduiesc să înnobileze ambianţa în care trăiesc şi să nu pângărească toposul existenţei. Oriunde se poate întreprinde ceva ca să se scoată din austeritate cadrul de viaţă, nu se cruţă nici o energie. De pildă blocurile cele mai vechi, cu tonalităţile lor cenuşii, sunt înveselite de spaţiile verzi din jur, de arbuştii şi plantele înflorite din balcoane şi ferestre. Sunt podoabe parcă prinse pe un costum cam uzat, lustruit puţin la coate, dar dichisit şi fără pată de murdărie.
Dacă cei care locuiesc în case pe pământ se întrec în grijirea grădinilor, ce sclipesc ca nişte cutii cu nestemate, trăitori la blocuri nu se lasă nici ei mai prejos. Balcoanele şi pervazurile ferestrelor sunt inundate de ghivece cu flori, muşcate, begonii şi multe altele, într-o varietate parcă nesfârşită. Aici se exersează arta grădinăritului, ce ajunge a fi voluptate şi chiar viciu. E o bună cale a satisfacerii unei chemări lăuntrice, cea a naturii. Spaţiile din jurul locuinţelor, micile pieţe, trotuarele sunt şi acestea tivite cu bârneţe florale şi vegetale. Eflorescenţe peste eflorescenţe, arbuşti de tot felul, plante ornamentale, toate se regăsesc minunat combinate în ţesătură de covor multicolor. Acestea se află în grija municipalităţii şi splendoarea lor mărturiseşte un interes atent şi constant.

 Din impozitele pe care locuitorii Kölnului le plătesc cu regularitate de ceasornic primăriei, o bună parte se investesc în întreţinerea spaţiilor verzi. Autorităţile municipale se ocupă nu numai de felul în care arată strada, ci şi de împrejurimile blocurilor de locuit. O întreprindere specializată, dotată cu tot ceea ce e necesar pentru o optimă funcţionare, se consacră, cu o rigoare de mult proverbială, stării acestor oaze de frumuseţe şi sănătate. La câteva zile, grădinarii îşi fac apariţia, plivesc, răresc, taie lăstari, stropesc, împrăştie îngrăşăminte, mătură, spală caldarâmuri. În urma lor totul rămâne lună. Celor care vieţuiesc în aceste incinte li se cere să păstreze curăţenia în limitele bunului simţ şi civismului. La ora sortită, care este impusă de nevoile plantelor şi de inevitabilele degradări venite cu trecerea zilelor, cei îndrituiţi îşi îndeplinesc datoria cum se cuvine, în aşa fel încât fiecare colţ al Kölnului să arate civism şi civilitate. Şi chiar se şi întâmplă fericit.

Sursa foto: wikimedia.org