Cum a încercat Securitatea să-l compromită pe Lucian Blaga, acuzându-l că e legionar. Comuniștii i-au refuzat Premiul Nobel

Acuzat că este fascist sau legionar

După 23 august 1944, acuzaţia că Blaga ar fi fost fascist sau legionar a fost întreţinută de mai multe voci puternice ale vremii respective, ideologi şi activişti ai regimului socialist din România, precum Lucreţiu Pătrăşcanu, Nestor I. Ignat şi inclusiv fostul lui doctorand, Pavel Apostol. Toţi susţineau vinovăţia politică a filosofului, deşi în toată opera lui şi în biografie nu există nicio urmă de simpatii politice pentru o mişcare sau alta.

În preajma declanșării și în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, fostele structuri de informații, S.S.I. și Direcția Poliției de Siguranță nu au făcut decât anumite semnalări despre Lucian Blaga, legate de siguranța internă și externă a statului, uneori preluate chiar din presa vremii, scrie Raluca Nicoleta Spiridon în „Radiografia rezistenței interioare sau Lucian Blaga în atenția Securității (1953-1961)“.

Proaspăt ministru de interne – 20 mai 1952 – Alexandru Drăghici emite o serie de ordine cu rol în eficientizarea activității informative. Pe de o parte, legăturile de prietenie pe care Lucian Blaga le-a avut cu familia preotului Florea Mureșan, fost legionar, trimis la canal, familie la care Lucian Blaga asculta postul de radio „Vocea Americii” a făcut ca el să figureze într-un dosar comun cu aceștia, sărac însă în informații (în principal cele trei note informative, datate 30 octombrie 1952, 27 mai 1953 și 30 octombrie 1953 repetă informația despre credința scriitorului în Venirea Americanilor).

În contextul sus-menționat intervine deschiderea unei prime acțiuni de urmărire informativă individuală asupra lui Lucian Blaga la 3 ianuarie 1953, întrucât:„înainte de 23 august 1944 a primit mai multe misiuni diplomatice [și a fost] ministru adjunct al afacerilor externe; toate lucrările pe care le-a scris reflectă disprețul față de masele largi populare zugrăvind concepții mistice și metafizice; a înființat în 1942 Cercul Literar de la Sibiu, condus apoi de studenții lui, în cadrul căruia se citea literatura sa; scrie o serie de lucrări literare pe care nu le publică; întreține legături cu unele elemente cunoscute ca elemente dușmănoase: Pamfil Gabriel, fost comandant legionar în străinătate, în prezent farmacist în Oradea, Lucian Valea, fost în conducerea P.N.Ț. pe fostul județ Cluj, în prezent redactor la ESPLA, Sbârcea Gh. care a intenționat să creeze o organizație subversivă, în prezent profesor la Timișoara, Petre Țuțea, fost legionar, București. De asemenea are legături cu Cornel Regman, fost P.N.Ț.-ist, Monica Lazăr, Eugen Tudoran și alții“.

„Asasinat moral“

„Asasinatul moral” – așa cum l-a denumit însuși Lucian Blaga – avea să fie executat de Mihai Beniuc, mai întâi în paginile revistei „Gazeta Literară” din 16 iulie 1959, unde scriitorul este atacat direct și nevoalat în articolul „Marele Anonim” apoi prin includerea acestuia în romanul care se dorea autobiografic „Pe muchie de cuțit”.

Considerându-și amenințată însăși condiția umană, întrucât (se temea că-și va pierde inclusiv pensia de la Uniunea Scriitorilor) și vizibil afectat de injustiția lipsei unei relatări autentice a evenimentelor, Lucian Blaga a trimis la C.C. al P.M.R. un lung memoriu în legătură cu afirmațiile lui Mihai Beniuc și, la scurt timp a fost primit de Athanase Joja. Sub raportul decelării anumitor contradicții, într-adevăr documentele întocmite de fosta Securitate oferă un neașteptat sprijin.

Are posibilitatea să scrie și să publice articole în care subliniază acele părți din realizările pe tărâm cultural ale regimului, cu care e de acord, și i se vor publica – deocamdată în reviste, acele poezii pe care exigența critică a regimului le acceptă.

Viața privată, sub lupa Securității

Nici viaţa privată nu i-a fost ocolită, ci din contră – a fost supravegheat de Securitate, iar prietenii şi cunoscuţii lui au fost arestaţi, în timp ce deţinuţii politici care îl cunoşteau au fost anchetaţi în încercarea de a se obţine de la ei informaţii compromiţătoare despre filosof. Oamenii regimului încercau să obţină de el, prin diferite mijloace, o oarecare dovadă care să stea la baza arestării lui.

Astfel, filosoful s-a regăsit de multe ori, în propria casă, în prezenţa spionilor care raportau Securităţii discuţiile cu el, iar telefonul îi era ascultat.

Fiica filosofului, Dorli Blaga, mărturisea într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ din 2013, faptul că tatăl ei figura pe lista lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a fi închis, dar „l-a salvat istoricul Constantin Daicoviciu, care a negociat cu Dej salvarea lui. Nu ştiu ce-au vorbit, la ce-a renunţat Daicoviciu ca să-l salveze pe Blaga sau ce a făcut pe gustul lui Dej. Se întâmpla în anii ’50. I-au organizat şi percheziţii, îi căutau manuscrisele la Biblioteca Academiei. El scria la birou, dar nu lăsa niciodată manuscrisul la serviciu“.

O încercare de scoatere a lui Blaga din „marginea intelectualităţii româneşti“ ar fi fost în toamna lui 1956, prin recomandarea pentru Premiul Nobel, făcută de istoricul Basil Munteanu, care trăia în Franţa, şi profesoara italiană Rosa Del Conte, alături de un grup de universitari italieni. Chiar şi fiica filosofului, în volumul „Lucian Blaga. Corespondenţă de familie“, notează faptul că „Blaga a fost propus pentru Premiul Nobel. Statul român nu şi-a dat însă asentimentul“.

Lucian Blaga a murit pe 6 mai 1961, în Cluj-Napoca, ca „un autor interzis“, aşa cum mărturisea Dorli Blaga că i-a transmis profesoara Rosa del Conte, cea care l-a recomandat pentru Premiul Nobel.