Dragonul Majestatii Sale – Lectii de civilizatie, filosofie si imaginatie

N-ai ce-i face, vrei nu vrei, dragonii sunt la moda. Mitul dragonilor a fost exploatat la greu in literatura, in serii cum ar fi “Memoriile lui Sughit Strasnicul Stavrid al III-lea” (Cressida Cowell), “Septimus Heap” (Angie Sage) sau “Cantec de gheata si foc” (George R. R. Martin) – ca sa enumeram doar cate una pentru fiecare varsta. Chiar mai era nevoie de inca o varianta a nu stiu carei povestiri create de imaginatia inflacarata a unui scriitor sau altul? Nici nu e de mirare ca, atunci cand pui mana pe o carte ca asta, nu poti decat sa iti spui “Of, Doamne, inca una?”

Cam asa stau lucrurile la o prima vedere. Dar daca tot ai deschis cartea, incepi sa o frunzaresti si dupa doar cateva pagini descoperi ca situatia este cu totul alta. Naomi Novik reuseste sa creeze in Dragonul Majestatii Sale, primul volum din seria Temeraire (da, avem si aici de-a face cu o serie, dar asta e o alta poveste), un univers aparte, diferit de lumile fantastice atat de familiare in literatura fantasy a ultimilor ani.

Atmosfera de la inceput aminteste de “Capitanul Blood” (Rafael Sabatini), “Insula comorilor” (Robert Louis Stevenson), “Capitan la cincisprezece ani” (Jules Verne) si “Georges” (Alexandre Dumas). Avem parte de lupte navale incrancenate, pentru ca suntem pe mare, la bordul corabiei Reliant, condusa de capitanul englez William Laurence. Ne aflam in plin razboi intre Anglia si Franta, in timpul campaniei de expansiune a Imperiului Napoleonian.

Este vorba de o istorie alternativa, in care toate armatele implicate dispun de dragoni asupra carora cade greul luptei. Ei, uite cum se schimba situatia, deja avem ceva nou. Aceste creaturi exotice inaripate, pe post de nave zburatoare echipate cu propriile arme de atac, constituie un subiect de roman suficient de interesant, fara sa mai fie nevoie de alte artificii pentru a-l face mai incitant. Daca absenta oricarui element de magie poate fi considerata un minus de catre amatorii de fantastic, aceasta devine un plus pentru pasionatii de istorie.

Un astfel de ou de dragon este capturat de capitanul Laurence odata cu o fregata franceza, iar lucrurile se complica si mai mult cand acesta eclozeaza, iar puiul de dragon il alege pe Laurence drept ingrijitor. Dintr-o data intreaga viata a capitanului este data peste cap, acesta fiind nevoit sa renunte la o cariera promitatoare in Marina Regala britanica si sa se alature Fortelor de Aviatie. Viata de aviator nu este deloc usoara si de aceea putina lume intelege decizia familiilor de a-si trimite copiii de mici sa se pregateasca pentru o asemenea meserie, dar un dragon este mult prea pretios pentru a fi ignorat si, din pacate, Anglia are nevoie de cati mai mult pentru a face fata ofensivei franceze si a opri invazia. Fiind un om de onoare, Laurence nu poate refuza sa isi aduca aportul la efortul de razboi.

Ajungem astfel la locul de antrenament al dragonilor, unde luam parte la exercitiile la care sunt supusi acestia in vederea pregatirii pentru lupta si descoperim viata cazona vazuta din perspectiva lui Laurence. Abundenta de detalii poate fi plictisitoare pentru cei mai putin interesati de tacticile militare, dar scenele de actiune sunt deosebit de antrenante si pastreaza atentia cititorului treaza cu usurinta.

Mai interesante sunt insa discutiile dintre Laurence si dragon, numit Temeraire, pentru ca puiul de dragon dispune de o curiozitate innascuta si, pe langa faptul ca se exprima cursiv nu numai in limba engleza, doreste sa i se citeasca in fiecare seara, atat povesti cat si lucrari stiintifice care la un moment dat ajung sa il depaseasca pana si pe Laurence in complexitate.

Naivitatea de copil a lui Temeraire si afectiunea sincera fata de propriul aviator raman neschimbate pe parcursul procesului de maturizare, cand se straduieste sa inteleaga oamenii si concepte care pentru el nu au niciun sens. Din punctul acesta de vedere Laurence poate fi considerat un personaj prea apropiat de perfectiune si din aceasta cauza usor lipsit de credibilitate, dar cu putina indulgenta i se iarta micile defecte pentru ca prin definitie el este un om bun.

Desigur, luptele aeriene nu lipsesc, cu toate riscurile implicate de acestea si desi sfarsitul este oarecum previzibil, mai intalnim si cate o surpriza ici si colo care sa ne tina multumiti. Vestea buna este ca aventurile celor doi nu se termina aici, exista mai multe indicii de-a lungul firului narativ care sa ne dea o idee despre locurile in care ar putea ajunge Laurence si dragonul sau in urmatoarele volume are seriei Temeraire.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/