Ca cititor de literatură polițistă autohtonă, așa cum mă consider, sunt de părere că toți cei pasionați de mistere, derută, complicații și pătrunși de curiozitatea nestăvilită a înțelegerii și egalizării necunoscutei cu ceva palpabil, trebuie să fi citit măcar câteva din romanele ce punctează pozitiv la toate capitolele de mai sus ale “doameni romanului poliţist românesc”.
Rodica Ojog-Brașoveanu merită un premiu fie și numai pentru talentul ei de necontestat în a-i face pe cititori să rămână cu cărțile ei în mână până când, cu ochi peticiți de pânzele somnului întârziat, exclami interiorizat, cu zâmbetul pe buze: “E normal, da, aşa e, totul se leagă acum”.
Scriitoarea are o pasiune dusă până la sadism romantic, literar, de a-și îmbrăca de-a lungul paginilor toate personajele în haine de criminal cu sânge rece, pentru ca mai apoi să pară că se răzgândește, țesând în continuare posibilitățile aceleași idei. Nu de puține ori am simțit o durere obsesivă și nervoasă, resimțită cred pe deplin de toți cei ce nu întrevăd intențiile pure prin ceața de idei aruncate în vânt, parcă fără nicio noimă, început sau sfârșit ale creatoarei.
Nu de puține ori mi-am imaginat-o pe Rodica Ojog-Brașoveanu savurând cu zâmbetul cunoașterii întipărit pe buze ulterioarele strofocări ale cititorului, disperat să se agațe de indicii ce par atât de plauzibile încât să fie capabile să-i aducă direct la ușa ucigașului pe investigatori, dar care se dovedesc mai apoi la fel de inutile precum încercarea cititorului de a ghici în avans deznodământul.
În “Enigmă la mansardă”, scriitoarea, în setea de a crea nenumăratele posibilități de desfășurare imediată a acțiunii, face din victima care declanșează intriga un bătrân profesor cu o viață la fel de încâlcită precum un ghem de lână între labele unei pisici neastâmpărate. Acesta este găsit în mansarda casei, într-o imagine dezolantă. La o analiză mai atentă, se va dovedi că nu doar viața este cea care-i lipsește bătrânului, ci și câteva monede aflate până atunci în colecția acestuia. Care fapt l-a declanșat pe celălalt? Care sunt motivele adevărate ale ucigașului și care poate fi explicația celor ce anchetează? Întrebări fără răspuns în această fază crudă a șirului evenimentelor. Aspectul general nu poate fi general până când situația nu se mai complică, inevitabil, încă odată. Un tablou de Ingres al profesorului, lipsește. Însă de ce să pară lucrurile atât de simple când cititorul poate fi zăpăcit din nou? Tabloul nu dispare în stil clasic de furt, ci este înlocuit cu o replică.
Cu speranța că recenzia v-a umplut de oboseala avântată a pozitivismului din replica: “trebuie să citesc cartea asta şi să văd ce se întâmplă de fapt”, închei prin a lăuda și partea de aspect. Formatul hardcover a arătat întotdeauna mai bine în bibliotecă și nu putem decât să mulțumim editurii Nemira pentru o ediție pe măsura conținutului cărții. Lectură plăcută!
Sursa: http://nemirabooks.ro
Adauga comentariul tau