Eu, motanul

 

Nefiind o carte de aventuri, fantasy, horror sau mai stiu eu ce alte genuri poti gasi la mine in biblioteca, la inceput mi s-a parut ciudata ideea ca o vroiam atat de mult, avand in vedere ca nu sunt o fana a romanelor psihologice, despre viata sau care trateaza o anumita tema, deci fara cine stie ce actiune importanta.

Oricum, mi-am dat seama ca aceasta dorinta se datora numai faptului ca este o carte semnata de un autor japonez si pe deasupra povestita de un motan, dar asta tine de pasiunile mele. Deci, nu am putut rezista sa nu o cumpar pentru a o putea admira stand pe raftul bibliotecii mele; desigur ca a trebuit intai sa o citesc si abia apoi sa o asez pe propriul sau loc in raft.

Cum spuneam si mai devreme, volumul este povestit de un motan; un motan ca toti ceilalti; un motan care transforma o vanatoare de soareci intr-un adevarat razboi, desi nu a prins vreodata unul; un motan fara nume; acelasi motan care m-ar critica daca ar vedea ce am scris eu aici, pentru ca nici o pisica nu e la fel ca oricare alta, asa cum cati oameni gasesti in lume, tot atatea chipuri vei gasi.

Singurul lucru la care este priceput este acela de a observa si comenta tot ce fac oamenii din jurul sau, dar in special profesorul Kushami, stapanul casei in care motanul nostru s-a hotarat sa-si petreaca restul vietii. El critica lumea noastra formata din aparente, dar fara a lua in seama personalitatea sa identica cu a celor carora le vede defectele. Probabil ca Natsume Soseki si-a creat personajul tot dupa om, in speranta ca ne va pune macar putin pe ganduri din cauza faptului ca intotdeauna « vedem paiul din ochiul altuia, dar nu si barna din ochiul nostru ». Dar daca trecem peste asta, vom gasi si destule fragmente amuzante deoarece obiceiurile noastre, ca de exemplu nunta sau chiar faptul ca ne folosim de numai doua dintre membre pentru a ne deplasa, nu sunt pe deplin (sau chiar deloc) intelese de catre feline. Dupa cum ne spune motanul, ne complicam singuri viata – de ce mirele se insoara cu aleasa inimii chiar daca nimeni nu ii poate garanta ca ea nu va muri ziua urmatoare si au facut nunta degeaba sau de ce mergem numai in doua picioare cand ne-ar fi mai usor sa le folosim pe toate patru? Raspunsul: vrem sa parem superiori celorlalte specii.

Da, am avut parte de un motan tare critic, dar nu la fel suntem toti? Totusi as putea spune ca felina asta e putin cam prea vorbareata; adica a vorbit cat pentru aproximativ 650 de pagini. Asta a fost singurul lucru care nu mi-a placut la volum; e mult prea lung pentru o « poveste » fara actiune, parerea mea. Dar am avut destul de invatat din el si cred ca e o carte buna pentru cei pasionati de acest gen.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/