Foc in Adanc – Vernor Vinge

Sunt un cititor destul de linistit care tace si …citeste.

Marturisesc insa ca ma simt de-a dreptul obligat sa ma exprim cu privire la romanul Foc in Adanc de Vernor Vinge, care mi se pare extraordinar de original in tratarea unei idei care nu este neaparat noua, aceea ca in Univers pornind din interiorul galaxiei spre exterior sau invers, perceptia si chiar obiectiva curgere a timpului sunt diferite in functie de distanta fata de centrul galaxiei.

Pe langa stilul modern in care se combina naratiunea clasica cu stilul lapidar al comunicarilor pe retea – asta fara a afecta cu nimic coeziunea evenimentelor care compun firul epic – dimensiunea umana raportata la fantastica civilizatie a “cainilor” inteligenti pentru care un individ era reprezentat de coeziunea mintii si a fizicului  mai multor “membri”, nu se poate sa nu impresioneze. Impresioneaza prin complexitatea lumii pe care autorul a creat-o adaptata la ideea de “multi-individ”, nelasand sa ii scape niciun detaliu.

De la salile imense care constituiau spatiul de desfasurare a vietii de zi cu zi a acestei civilizatii -imensitatea fiind motivata ca o necesitate menita a preintampina perturbarea campurilor de gandire si instinct a fiecarui individ “compus” – pana la complicatele dar si extrem de logicele intrigi care sfasiau o lume angajata decisiv pe panta luptei pentru evolutie (planeta “cainilor” inteligenti), romanul constituie o imbinare perfecta de elemente cat se poate de variate. Astfel, toate formele de viata se pot dovedi ca purtatoare de inteligenta, indiferent de regnul carora ii apartin. 

“Ghivecele vorbitoare”, “fluturasii aphrahanti” si “cainii inteligenti si inzestrati cu abilitati hipersenzoriale sunt tot atatia exponenti ai ideii de imensitate a universului. Aceasta ascunde lucruri si concepte care, desi par inrudite si raspund coordonatelor viziunii umane despre lume, capata valente noi rezultand astfel re-creari ale acestei viziuni. Acestea contin aceleasi elemente care copun viziunea umana, insa altfel ordonate. Spre exemplu frunzele “skrodcalaretilor” au un rol determinant in comunicare. Cine s-ar fi gandit? Pe de alta parte, conceptul de retea de comunicatii galatice nu este in niciun caz o noutate care arunca pe spate generatia internetului. Cu toate acestea, atentia la detalii au facut din acest concept un adevarat organism adaptabil si util imensitatii de civilizatii care populeaza Galaxia.

Legat de Galaxie, mi se pare foarte interesant si subtil in acelasi timp, modul in care autorul o transforma in “lumea” cunoscuta si necunoscuta, “cerul” si “pamantul”, muritorii de rand si …zeii. Totul in raport de locatia unde traiesc si se dezvolta civilizatiile in raport cu centrul si respectiv marginile Galaxiei. Adica…ale lumii.

Fara a dezvalui nimic esential cu privire la poveste, as aminti totusi despre conceptul de apocalipsa tratat cu multa originalitate ca venind – cum era si firesc intr-o lume complet tehnologizata – pe calea unei “anomalii” sistemice, creata de forte oculte care vin sa se compare cu esenta divina (“transcdentala”), situata insa la polul opus divinitatii monoteiste, aflata absolut, indiscutabil si irevocabil de partea Binelui. Binele si raul sunt doua forte care se confrunta intr-o lupta surda, dura si fara mila, in care nu se iau prizonieri: “cu noi sau impotriva noastra” pare a fi scheletul pe care se grefeaza aceasta lupta. Nu lipsesc nici  modalitatle moderne de a purta rabzoiul: dezinformarea si manipularea, duse in lumea creata de Vernor Vinge, la scara Galactica.

Pentru cei pentru care intriga politica nu este incompatibila cu un cadru fantezist, iar complexitatea unei lumi se imbina armonios cu impactul decisiv pe care actiunile unor indivizi il are asupra unui intreg univers – Galaxia lui Vinge – acest roman nu trebuie ratat.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/