Intr-o perioada in care romanele si filmele cu vampiri sunt in voga, impunand modelul vampirului bun, erou si potential partener de viata al unei eroine alese, romanul lui Chelsea Quinn Yarbro pare veriga de legatura cu literatura sumbra, macabra, de la inceputuri.
Hotel Transilvania este un roman care descrie convingator Franta secolului XVIII, cu stralucirea, dar si cu tenebrele ei, avand in prim-plan un personaj misterios, care poate fi numit in multe feluri si care dirijeaza subtil destinele altora.
Seria „Contele de Saint-Germain” aminteste cititorului de romanele-foileton ale secolului XIX: Misterele Parisului, Rocambole sau Contele de Monte Cristo. Si aici exista un principe seducator care actioneaza din umbra pentru a proteja o serie de personaje aflate in pericol, manevrand discret o intreaga retea de colaboratori fideli; si aici exista un grup de conspiratori diabolici care trebuie opriti; si sa nu uitam de fermecatorul personaj feminin care infrunta primejdii cumplite. Intriga pasionanta, atmosfera plina de tensiune, sunt factorii care fac ca astfel de romane sa fie citite cu sufletul la gura.
Dar Hotel Transilvania are un punct forte: complexitatea personajelor. Acestea nu sunt doar schitate, nu sunt simple marionete de care autoarea se foloseste ca pretext pentru actiune, ci se insista pe ele pana ce ajung – aproape concrete – in imaginatia cititorului, convingatoare si de neuitat. Datorita lor totul devine palpabil, viu: si fastul petrecerilor, si fiorul seductiei, si groaza, si sentimentul de incredere.
Episodul cu fuga Madelainei prin padure, cu lupul si biserica parasita devine tulburator, memorabil, inaltator. Cel cu camera de tortura, de asemenea, e un cosmar credibil prin detaliile lui. Cu atat mai mult cu cat oricine are cunostinte minime de istorie stie ca astfel de lucruri chiar s-au intamplat – nu este vorba despre o opera de fictiune pura, autoarea inspirandu-se din fapte reale.
Astfel cititorul incepe sa se intrebe pana unde merge realitatea si de unde intervine imaginatia. Notele de la finalul prezentei editii aduc cateva lamuriri in acest sens – unele din ele de-a dreptul surprinzatoare: simpla idee ca multe din cele descrise in carte chiar au existat (inclusiv unele personaje, inclusiv cladirea care da titlul volumului) e fascinanta si iti da fiori.
Sursa: http://www.cartidecitit.ro/
Adauga comentariul tau