Oraşul Oaselor (seria Instrumente Mortale 1)

   Pentru fanii urban fantasy, care au citit în mare parte cam tot ce a apărut la noi în ultima vreme, şi care au mai şi văzut din apariţiile cinematografice pe aceeaşi temă, această carte va părea un fel de compilaţie a celor "cunoscute" până acum. Ca exemplu aş putea aminti atât folosirea imaginii cinematografice a lui Edward Cullen ("Amurg") cântând la pian, cât şi a vampirului de culoare, Laurent, cu tot cu "dread-urile" lui, iar amestecul lui Simon, băiatul bun şi normal din vecini, care este părtaş la toată tevatura, ne aminteşte de scrierile lui Holly Black. Avem câte ceva din toate dar şi ceva în plus, pentru că cine va citi cartea nu va fi deloc dezamăgit.
   Nu este o carte scrisă la întâmplare, iar orchestrarea unei asemenea "distribuţii" şi a unui subiect atât de complicat, necesită un efort şi o dedicaţie care trebuie răsplătite. Este o carte care, cu toate influenţele pe care le suferă, ne ţine totuşi interesul treaz de la prima pagină şi, mai ales, dincolo de ultima pagină, pentru că vom dori să citim categoric şi continuarea. Totodată, felul în care autoarea captează şi explică lumea interioară a adolescentului tipic este foarte reuşită: "Orice adolescent din lume se simte astfel, se simte dezrădăcinat sau străin de ceea ce îl înconjoară, cumva diferit, vlăstar regesc născut din greşeală într-o familie de ţărani. (...) Şi nu e nici o plăcere să fii diferit." ; reuşită şi prin faptul că nu se aplică numai sufletului adolescentin, iar mulţi se vor recunoaşte în aceste rânduri. Iar din categoria citatelor memorabile, mi-a reţinut atenţia şi următoarea frază: "Poate că există un Dumnezeu(...) sau poate că nu există. Fie aşa, fie altminteri, suntem pe cont propriu." Pentru că, în tot acest "zgomot de fond", în tot ceea ce facem, ceea ce cunoaştem şi ceea ce ne dorim, suntem într-adevăr singuri.    "Oraşul Oaselor" este un volum pe care îl recomand, care se va citi cu plăcere, care combină tot ce ne-a plăcut până acum în domeniul urban fantasy, dar care aduce şi un suflu nou. O carte cu persoanje interesante şi foarte bine alcătuite şi mai ales o carte care nici nu a fost scrisă "la repezeală", nici nu se citeşte "pe fugă". În final cititorul rămâne extrem de satisfăcut, sperând că în continuare seria va fi la fel de bună.

 Sursa: http://www.cartidecitit.ro/