Rosu-coral – Sveva Casati Modignani

Dintre toate cartile Sveva Casati Modignani publicate de Nemira, Rosu-coral mi-a placut cel mai mult. Aprecierea mea, desigur subiectiva, trece cu vederea unele stangacii si inutilitati literare ale volumului (mi s-a parut fara rost  introducerea sedintelor de psihoterapie ale Lilianei, a caror justificare e mai mult decat stravezie) si se leaga de modul in care scriitoarea urmareste grupul central al cartii, anume familia Ernestinei si a lui Renato.

Aceasta este o familie de muncitori italieni, profund implicata in miscarea sindicala din Milano a deceniilor de mijloc ale secolului XX, care creste 4 copiii si reuseste sa se mentina unita si fericita, in ciuda evenimentelor nu intotdeauna favorabile din fundalul socio-economic al epocii.

Epoca este in sine interesanta. Este vorba despre Italia postbelica, marcata de o Stanga puternica, de incidentele dramatice, sangeroase provocate in deceniile 6 si 7 de Brigazile rosii  si de scandaluri de corputie economica la nivel inalt care aduc, pentru orice roman, o senzatie de deja vu.

Dar autoarea nu foloseste istoria decat pentru a “condimenta” cartea. In schimb, vedem cum copiii familiei cresc si reusesc in viata, trecand prin probleme inerente si firesti, de la dificultatile de integrare ale fiului homosexual, pana la “accidentele“ sentimentale care risca sa intrerupa cariera si viata de familie ale Lilianei.

In afara de elemente intalnite si in alte romane ale Sveva Casati Modignani, aici apare un prototip nou, intrupat de personajul avocatei Liliana, cea mai mare dintre cei 4 frati. Ea devine ceea ce numim astazi o “femeie de succes”, care este gata sa renunte la multe si sa munceasca din greu pentru a obtine ceea ce doreste in plan profesional. Mai mult, se impaca cu un compromis minor in viata personala (un sot mai varstnic, ce nu o preseaza sa devina casnica si o sustine in intreprinderile sale) si nu regreta mai tarziu alegerile facute.

Stiu, tot ce as putea spune suna a cliseu. Cartea in sine are cateva astfel de clisee. Cartile Sveva Casati Modignani sunt telenovele intelectual-acceptabile si extrem de placute la citit. La finalul cartii, m-am intrebat de ce mi-a fost atat de tare pe plac. Raspunsurile sunt simple: pentru ca ea ne aduce in fata ochilor lucruri catre care toti tindem, dar pe care realitatea, din pacate, prea rar ni le ofera: o familie stabila, ai carei membri se inteleg, iubesc si sprijina, copiii, crescuti cu greu, dar care reusesc cu totii, prin forte proprii, in cariera si in plan personal. Simplu, nesofisticat, dar atat de dificil de realizat in acelasi timp. Sa adaugam si stilul epic maiastru al autoarei si vom obtine o lectura perfecta si, de ce nu, o incurajare pentru momentele in care simtim ca viata ne dezamageste.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/