Salvador Plascencia – Oamenii de hartie

Literatura, pictura, muzica, parfumuri adanci, toate impletite si armonizate intr-una din cele mai speciale carti ale timpurilor noastre… Oamenii de hartie ai lui Salvador Plascencia nu sunt altceva decat niste fiinte extrem de sensibile dar incredibil de puternice, atat in sensibilitatile lor, cat si in darzenia cu care si le apara. Oamenii de hartie nu iubesc decat o data; o iubire sfasietoare care le domina viata si-i alieneaza. Forta sentimentelor este atat de mare, incat provoaca mutatii de un suprarealism crud, rasucit, insa, jucaus spre gluma: “Ii trecea mana prin parul care nu era moale sau sleampat sau matasos, ci era putin aspru si i se incurca printre degete. Un par atat de placut la atingere incat l-a lasat pe cardinal fara amprente si fara liniile vietii, lucru care ii cam punea in incurcatura pe detectivi si pe ghicitorii in palma”. Traite la intensitate maxima, dragostea si sexualitatea sunt in unele zone de o acuitate dureroasa, pe care o simtim cu intreaga noastra fiinta: mainile se zgarie in muchiile ascutite ale femeilor de hartie, saruturile pasionale declanseaza hemoragii care raman rani deschise luni intregi; dragostea este chinuita, apasatoare, acaparanta.

Dorinta de dragoste declanseaza in personalitatile puternice o tristete grea, apasatoare. Pentru a scapa de ea, pentru a o uita sau a o ascunde, pentru a-si invia simturile ucise, oamenii aplica metode extreme, descrise cu un realism dureros: se ard, se inteapa cu pumni intregi de viespi, mesteca lamai verzi pana cand li se macina dantura, se ascund sub placi uriase de plumb. Tristetea isi gaseste cauza primordiala in planeta Saturn care, atotputernica si atotstiutoare, vegheaza permanent asupra omenirii. Pentru a scapa de aceasta obsedanta supraveghere oamenii pornesc un adevarat razboi, se baricadeaza in case captusite cu plumb, iar cand ies din casa trebuie sa nu se gandeasca la nimic pentru a nu furniza nicio informatie acestui “Big brother” care se identifica uneori cu planeta Saturn, alteori cu scriitorul insusi, inoportun si exasperant in incercarea lui de a surprinde lumea cat mai in detaliu.

Desi abordeaza subiecte profunde, cartea lui Salvador Plascencia este departe de a fi greoaie sau plicticoasa. Se remarca prin scenele suprarealiste dublate de un umor de cea mai buna calitate: “O bucata de cer ii cazuse in spate, invinetindu-l pe sira spinarii si zdrobindu-i cartonul de oua pe care-l avea in mana”. Inovatoare prin subiect si scriitura, “Oameni de hartie” frapeaza si prin forma: copilul Nostradamus sterge gandurile si vorbele oamenilor asa cum placile grele de plumb impiedica spionarea vietilor acestora, iar acest lucru este exprimat in carte prin pasaje intregi acoperite de plumbul negru al tiparului; apar schite, desene stangace, aceeasi scena redata din perspectiva mai multor personaje, dispuse in pagina sub forma de coloane de ziar, toate acestea conferind cartii un ritm aparte.

Sursa: http://nemirabooks.ro