Scriitoarea Lucia Mantu
Dimensiune font:
Descinzând dintr-o familie de intelectuali şi militanţi socialişti care ne-au dat „Contemporanul”, Camelia Nădejde (pseudonim literar Lucia Mantu), a fost fiica lui Gheorghe Nădejde şi nepoata lui Ion şi a Sofiei Nădejde. Prozatoarea s-a născut în urmă cu 125 de ani, la 9 septembrie 1888, în Iaşi. Deşi cu predispoziţie pentru literatură, Camelia Nădejde a îmbrăţişat cariera didactică, devenind profesoară de ştiinţe naturale, la Liceul „Oltea Doamna” din oraşul natal. Ea şi-a descoperit vocaţia literară şi s-a format în măsură hotărâtoare, graţie seriozităţii şi aplicaţiei ca profesoară. Consacrarea literară a Luciei Mantu s-a produs îndeosebi prin publicarea lucrărilor ei în paginile revistei „Viaţa românească” (unde a debutat în 1921) şi în „Însemnări ieşene”, ai căror mentori şi colaboratori (G. Ibrăileanu, M. Sadoveanu, G. Topîrceanu) le-au apreciat superlativ, uimiţi de puterea ei de surprindere a vieţii patriarhale moldoveneşti. Deşi a încercat să scrie şi proză de mai mare întindere, sectorul în care s-a ilustrat cu deosebire îl constituie miniatura şi instantaneul, lucrate cu multă migală şi ştiinţă a compunerii. Volumele sale „Miniaturi” (1923), „Umbre chinezeşti” (1930) şi „Instantanee” (1945), romanul „Cucoana Olimpia” (1924), excelează prin precizia notaţiei şi prin ştiinţa alegerii amănuntului semnificativ. Întreaga ei creaţie o exprimă desăvârşit pe această observatoare sensibilă şi cultivată, constituind un veritabil mozaic de fapte diverse şi de portrete pitoreşti descrise cu reţinută duioşie sau cu umor, cu detaşare de martor imparţial sau cu discretă maliţie, o suită de colaje şi vignete, de mici studii şi crochiuri de climat şi psihologie provincială. Atmosfera schiţelor Luciei Mantu redă Iaşul, acest oraş care a pătruns în roman şi poezie. Deşi tradusă în diferite limbi străine, premiată şi distinsă cu ordine şi medalii pentru talentul ei, recunoscută ferm de critică, Lucia Mantu n-a făcut niciodată caz de meritele şi talentul ei. În ultimii ani de viaţă a fost prezentă mai ales cu traduceri, contribuind la circulaţia românească a unor scrieri ale lui Gogol, Turgheniev, Goncearov şi alţii. S-a stins pe 21 noiembrie 1971, la masa de lucru, în Bucureşti. Şi-a dorit să revină la liniştea grădinii eterne de la Iaşi, Lucia Mantu neputând odihni în altă parte decât în oraşul pe care literatura ei l-a nemurit. A fost înhumată în cimitirul „Eternitatea”, în ziua de 26 noiembrie 1971.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau