Stephen King – Ochii dragonului

In 1987 Stephen King si-a luat prin surprindere cititorii, oferindu-le o carte total atipica stilului prin care s-a consacrat. Ochii Dragonului este un roman fantasy care imbina cu succes elemetele definitorii ale acestui gen. Explicatia aparitiei acestei carti este una simpla, dar demna de admiratie: Steve, un familist convins, a dorit sa scrie un roman pe placul fiicei lui, Naomi, care la vremea respectiva nu era foarte incantata de cartile horror care il aveau ca autor pe tatal sau. Rezultatul acestui demers a incantat-o pe tanara Naomi King si – zic eu – ii va incanta si fani anonimi ai lui King sau al genului fantasy, indiferent de varsta.

Stilul povestirii este prietenos si degajat, iar naratorul, care nu-si dezvalui identitatea, se adreseaza adeseori direct cititorului si face presupuneri si aprecieri cu referile la alegerile si actiunile pe care le fac personajele. Personajele, la randul lor, au calitati si defecte si sunt mult mai „umane” decat cele cu care ne-au obisnuit basmele copilariei.

Actiunea are loc in regatul Delain, condus de regele Roland, care este departe de a fi un rege model. Isi iubeste poporul si ii vrea doar binele, dar ascutimea mintii sale nu e pe masura bunelor intentii. Poate din aceasta cauza il accepta ca sfatuitor pe misteriosul vrajitor Flagg, sosit in Delain in urma cu peste 40 de ani, dar care nu da decat foarte putine semne de imbatranire. Daca ati citit Apocalipsa, il veti recunoaste in acest pesonaj pe antagonistul de acolo, Randal Flagg. Totusi, dincolo de aliniamentul moral, prea multe asemanari nu am gasit intre cei doi. Regele are doi fii, cat se poate de diferiti unul de altul. Peter este ager la minte, curajos si extrovertit, in timp ce Thomas, asemenea lui Rolan, e timid, bolnavicios si nu prea exceleaza in niciun domeniu.

Intriga e destul de simpla: regele moare otravit, iar in urma unei inscenari puse la cale de vrajitor, mostenitorul de drept, Peter, este pe nedrept condamnat si intemnitat pe viata in varful celui mai inalt turn din regat. In locul lui, pe tron urca Thomas. Pus in fata acestei neasteptate si uriase responsabilitati, Thomas repeta greseala facuta de tatal sau si se lasa ghidat in toate deciziile de Flagg, a carui unica dorinta este sa aduca haosul in Delain. Taxele cresc peste masura, executiile celor care nu sunt de acord cu acest lucru devin un lucru la ordinea zilei si o mare parte din locuitorii care mai au un dram de curaj fug din cetate si se refugiaza in padurii, formand o miscare de rezistenta.

Bineinteles ca in acest timp, Peter nu sta cu mainile in san si pune la cale un plan de a evada din inchisoare, foarte migalos, care mi-a amintit de evadarea lui Andy Dufresne din filmul „The Shawshank Redemption” (adaptare dupa o alta carte a lui Stephen King). Desigur ca nu voi dezvalui cum incearca sa evadeze Peter; pentru asta va trebui sa cititi cartea. Dar as putea spune ca planul lui e… cusut cu ata alba… la propriu .

Cartea pastreaza un ritm alert pana la sfarsit, iar spre deosebire de basmele clasice, finalul nu este de tipul „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, ci unul mult mai realistic. Autorul lasa loc si de o posibila continuare, dar care din cate stiu eu pana in prezent nu s-a scris.

In final, un aspect pe care l-am apreciat a fost prezenta in paginile romanului a ilustratiilor semnate de David Palladini, exact asa cum au aparut ele in editia americana. Cred ca vorbesc in asentimentul multora daca spun ca mi-ar placea sa vad ilustratii originale si in alte carti pe care editura Nemira le traduce si publica.

Sursa: http://nemirabooks.ro