Hose Pablo, Capsune in inima mea. Volum funerar pentru Generatia 2000, Chisinau, 2007

Victor Neaga, alias Hose Pablo, e un basarabean de 22 de ani din categoria fratilor de peste Prut „in curs de implementare”. Folosesc sintagma aproape de sensul cu care sunt desemnate statele centrafricane „in curs de dezvoltare”, unde 90% din populatie mananca radacini, dar, fiindca exista o harta care le afirma existenta, obtin si o relativa constiinta de sine.
Hose Pablo are o constiinta de sine nerelativa: „Manuscrisul «capsune in inima mea» [aproape identic cu acest volum] a fost inaintat pentru concursul de debut al cartii romanesti [Pablo nu foloseste majuscule n.m., T. D.] la finele lui 2006. a fost refuzat/ considerat nesatisfacator nivelului valoric al editurii respective”, acuza autorul in postfata. Faptul ca a fost refuzat la export/ nefagocitat de centru (alias Cartea Romaneasca) arata, evident, ca un act de flatare care-l inscrie in seria de refuzuri nefericite cu caracter epocal: Sainte-Beuve l-a respins pe Flaubert, Humanitas pe Pamuk, Cartea Romaneasca pe Hose Pablo.
Stilul H. P. e o lamentatie neoanacreontica intr-o maniera care, esential, suna astfel: ce-ai facut trup al meu cu sufletul meu, ada-l langa mine pe prietenul meu [misteriozul „s.” indice „siemens”], caci mult sufera sufletul meu alias trupul meu dupa dansul. Sau, ca sa ilustrez parafraza, „in acea seara am crezut/ ca/ nu va mai fi soare/ si puterile mele vor sfarsi/ pentru totdeauna/ am stat cu flori in mana/ si trupul meu a stat intins/ si am crezut ca/ Dumnezeul meu ma va parasi”, „cumintenia mea/ stralucea inlauntrul carnii mele [...] in  curand lucrurile urate vor sfarsi/. spuneam/ au venit lucrurile minunate”, „trupul meu impreuna cu sufletul meu/ si sufletul meu inlauntrul trupului meu/ formeaza un intreg [...]” „caci daca Dumnezeu a facut omul – si eu sunt omul –/ atunci de ce vin cainii la mine/ si tu nu vii”, „dupa plecarea ta nu stiu daca mai exista Dumnezeu”. (In realitate, locutorul e un farseur, caci lamento-ul in chestie s-ar dezvolta fara probleme si prin inlocuirea „Dumnezeului” cu brigada „stalin”-„voronin”: „daca faptul ca as fi comunist/ m-ar apropia de tine/ eu as fi slavit pe stalin si pe voronin/ as fi scris ode comunismului/ si i-as fi urat din tot sufletul/ pe taranii aia de capitalisti si altele”).
Peisaj mai degraba cannonic-urmanovian, (adica „inapoi la 2000!”) decat „volum funerar pentru Generatia 2000” cum sconteaza pe coperta.
Cand termina conachismele vizavi de Mister „s.”, incep emisiile despre Alizee [gonsessa frantuzoaica]: „am vazut un peste pe curul tau/ si asta m-a fascinat” (Ichtios! Ichtios! Axios! Axios! – s-ar putea zice; anyway, „capsune in inima mea” rimeaza cu „un peste pe curul tau”); „Alizee ca o mica printesa calatoresti in mintea mea/ eu ca un mic cacat de rade dracu’ de mine nu fac nimic” Etc. Un ins plictisit de ce scrie.
Doua versuri mi-au placut: „intre timp oamenii astia merg pe strada fleoscaind/ si in gandul lor creste Universitatea” si „o baba urata avea trei genti/ acest fapt nu imi crea nicio stare”. Care – fatalitate – pluteau intr-o supa scarboasa de tipul: „o geanta neagra/ una albastra si alta rosie/ baba avea trei genti/ pline cu dragoste”.

„capsune in inima mea este o lucrare despre care nu se poate spune: buna/ rea. nu poti sa poti sa spui despre un om: bun/ rau. pur si simplu tu n-ai puterea sa zici: bun/ rau”, consiliaza postfata. Asa o fi; dar unii dintre ei au puterea sa zica: publicabil/ nepublicabil si au zis.

 

Sursa: http://revistacultura.ro