Dacă azi s-ar declanşa al 3-lea război mondial, România s-ar implica abia de pe 7 decembrie!

 

Dorian OBREJA

 

La prima vedere, titlul acestor rânduri este nu  doar şocant, ci şi, oarecum, lipsit de logică. În realitate, lucrurile nu stau câtuşi de puţin aşa, ci se reflectă exact starea şi bilanţul ce pot fi, din nefericire, consemnate în ţara noastră la acest moment, începând cu campania electorală pentru alegerile locale şi care, sper, se vor termina pe data de 7 decembrie.

Când am conceput prima parte a titlului, recunosc, căutam un termen de comparaţie, la o situaţie cât mai dramatică şi mai globală, tocmai pentru a o pune în contrast cu percepţia, dar mai ales cu reacţiile din România.

Când, însă, am meditat mai bine la formula găsită, mi-am dat seama că ea reprezintă o realitate. Nu ar fi foarte hazardat să se afirme că pandemia declanşată în Asia în decembrie anul trecut, răspândită apoi în lumea întreagă mai ales din primăvară, tinde tot mai mult să capete aspectul unui război mondial. Încă mai mult decât cele două precedente, nu mai există ţară neatinsă de flagel (până mai ieri, rămăseseră Insulele Marshall, dar au apărut 2 cazuri şi acolo). În urmă cu 2 zile, numărul de infecţii cu SARS-COV-2 ajunsese la peste 50.000.000 de contagieri la nivel global, peste 1.250.000 de persoane decedând din pricina virusului. Unele ţări sunt din ce în ce mai afectate, precum SUA, Brazilia, India, Franţa, Germania. În apariţiile televizate ale autorităţilor din ţara noastră, se face mare caz – aproape că se laudă – vizavi de faptul că am fi, în Europa, doar pe un loc 17 (unele surse, însă, vorbesc de locul 13, iar altele, că am fi printre cele mai afectate 7 state) privind rata de infectare, dar se trece sub tăcere indicatorul privind rata de mortalitate...

E adevărat, poate la alţii situaţia este mult mai gravă. În acelaşi timp, judecând lucrurile obiectiv, lucrurile puteau sta mult mai bine în România, Dacă noi, în general, şi mai ales guvernanţii şi autorităţile locale (politicienii, într-un cuvânt), am judeca situaţia altfel, şi am privi fiecare victimă drept un membru al familiei, percepţia s-ar putea schimba radical.

Însă, din păcate, cu totul alte interese primează. S-a renunţat la prelungirea stării de urgenţă, s-au redeschis şcolile şi unităţile de alimentaţie publică, nu s-a revenit la starea de urgenţă, iar măsurile luate în ultima vreme sunt şi puţine, şi neclare şi insuficiente pentru a stăvili pandemia. Şi toate acestea, de ce? Pentru ca să aibă loc alegerile locale, în septembrie, iar acum, pentru a se desfăşura cele legislative, programate, cu orice preţ (inclusiv al victimelor umane), pe 6 decembrie!!!

Grija celor aflaţi la guvernare (din nefericire, agravată prin complicitatea opoziţiei) este să supere cât mai puţini din potenţialii votanţi, pentru a se aduna cât mai multe sufragii şi a încerca să se schimbe configuraţia puterii parlamentare. De aici, bâlbâieli, formalisme şi declaraţii cât mai sforăitoare, fără acoperire în fapte.

Când – pentru că, teoretic, trebuie să se ajungă la un final al pandemiei – se va face bilanţul, ştim cine sunt vinovaţii de cifrele care se vor înregistra. Numai că ei vor rămâne nesancţionaţi, acoperindu-se de formula „interesului general”. Care, de fapt, este de a avea cât mai puţine victime, nu cât mai mulţi politicieni de o anume culoare la putere!